Pagini

Oameni și Locuri

duminică, 12 iulie 2015

Semnalări, semnale, semne



Ieri am găsit la supermarket un produs nou de curăţat vase. Mi-a atras atenţia o semnalare de pe etichetă: „Soluţie ecologică.” Dedesubtul semnalării erai anunţat că în timpul utilizării produsului trebuia să porţi mască de protecţie pentru faţă şi ochi.
Tot ieri am fost surprins de asemănarea dintre sunetul ascuţit scos în mod regulat de scannerul de la casa de marcat la citirea preţurilor produselor şi sunetul aparaturii medicale de monitorizare a bolnavului. Ţiuitul intermitent şi regulat, spre deosebire de semnalul continuu, te anunţă că ambele sisteme funcţionează: corpul bolnavului şi aparatura, respectiv cumpărătorul şi supermarketul. Omul de astăzi este de fapt tot un fel de bolnav, încât nu se mai simte bine decât la supermarket, conectat la maşinăria despre care e făcut să creadă că-l ţine în viaţă. Astfel, omul permite ca viaţa să-i fie hotărâtă de calitatea de cumpărător: tic-tic-tic-tic, numărul ţiuiturilor nu doar îi măsoară vitalitatea, ci i-o şi determină: mai puţine ţiuituri îl deprimă, mai multe îl reconfortează.
Şi tot ieri am citit în Caţavencii că Patapievici este unul dintre puţinii patrioţi români autentici: „Nu mulţi dintre conaţionalii noştri au patriotismul autentic al lui Horia-Roman Patapievici; şi dintre detractorii lui, nici unul”, ne încredinţează domnul Daniel Cristea-Enache într-o semnalare-recenzie a cărţii dlui H.-R. Patapievici, Partea nevăzută decide totul (Caţavencii, nr. 27, 8-14 iulie 2015, p. 23). Tic-tic-tic, m-am bucurat atât de mult să aflu asta încât mi s-a părut pentru o clipă că aud ţiuitul continuu, semnalul lung: tiiiiiiiiiiiiiiiiiiii...
Bineînţeles că am vrut să răspândesc vestea numaidecât, doar că recenzentul cu nume de ţiuit intermitent a uitat să precizeze dacă trebuie purtată masca de protecţie în timpul întrebuinţării produsului său atât de autentic.
Ce zi însemnată am avut eu ieri!