Pagini

Oameni și Locuri

marți, 29 decembrie 2015

Cînd te-ai spălat ultima dată pe creier? Dar pe inimă?



Una dintre acuzațiile principale adresate educației creștine în școlile din România este că „religia te spală pe creier”. Mi-am amintit de asta cînd am citit comentariul unui vizitator care s-a prezentat „Ioana” la postarea judicioasă a lui Alexandru Racu, „Societatea deschisă și impostorii ei” (https://alexandruracu.wordpress.com/2015/12/21/societatea-deschisa-si-impostorii-ei-raspuns-scurt-la-niste-afirmatii-ale-doamnei-consilier-prezidential-casandra-pralong/).
Mai întîi aș vrea să precizez că ideea dnei Pralong potrivit căreia valorile „care modelează spiritul […] sînt valori universale, care transcend o anume religie şi sînt comune tuturor” nu este neapărat o găselniță liberală. Ea poate fi întîlnită la fel de bine și în zonele creștine (ortodoxe) tutelate de guru Pleșu. Știți dumneavoastră, chestia cu Duhul care zboară pretutindeni, nu doar prin creștinism. Creștinii s-o lase deci mai moale cu valorile lor. Să fim serioși, cum ar putea Buzăul, de pildă, să aibă valori? Păi nici măcar Dalai Lama nu a auzit de Buzău. Valori? Da, să fie, dar universale, cotate la toate bursele de valori. Cum adică, care valori? Valorile dnei Pralong. Valorile dlui Pleșu. Deci universale, nu locale. Valorile valoroase astăzi, voi chiar nu pricepeți?
Dar dacă creștinii chiar țin la valorile lor (locale, Buzăul, tradiția, etc.), atunci să le transmită tot local. Adică așa, prin parohii. Nu prin școli. Și-așa nu e nici o scofală cu învățămîntul religios public: disciplina Religie trebuie scoasă fie pentru că elevii nu se schimbă, fie tocmai pentru că se schimbă, pentru că devin mai credincioși, deci mai particulari și mai predispuși spre fanatism. În cel mai rău caz, ora de religie trebuie ținută la biserică, pentru acei elevi îndoctrinați deja. Nu întîmplător, locuțiunea cui prodest? întrebuințată de „Ioana” sugerează că ora de educație creștină i-ar folosi doar Bisericii, nu și societății. În legătură cu asta susțin că principiul educației religioase din școală este cel puțin la fel de salutar cum erau băile publice în trecut. Atunci cînd acuzi Biserica de imperfecțiunea societății în ciuda existenței orei de religie este ca și cum ai acuza instituția băilor publice de faptul că unii continuă să umble murdari prin oraș.
În ce privește spălatul pe creier pe care l-ar urmări și realiza ora de Religie, trebuie spus că asta e de fapt ținta tuturor religiilor și ideologiilor. Mai mult: toți indivizii își doresc asta, iar cine și-a șters măcar o dată istoricul de navigare pe internet înțelege ce vreau să spun. Diferența dintre religii și ideologii, pe de o parte, și creștinism, pe de alta, este că doar în creștinism lucrul acesta este realizabil. Celelalte religii îi oferă omului cel mult o pilulă Placebo, care-l face doar să-și închipuie că are creierul spălat. Cît despre ideologii, acestea îți întorc creierul pe dos, atunci cînd nu-ți administrează o trepanație decisivă. Dar numai în creștinism omul poate avea o veritabilă spălare a creierului, o înnoire a minții deodată cu întreaga sa constituție:

„Iisus, ştiind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele? A răspuns Iisus şi i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta. Petru I-a zis: Nu-mi vei spăla picioarele în veac. Iisus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine. Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spală-mi nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul. Iisus i-a zis: Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot.” (Ioan, 13: 3-10).

Doamnei Pralong, care ne-ar spune că dînsa are baie acasă, iar domnului Pleșu, care ne-ar aminti de Gange, noi le-am spune că scopul nostru nu este să fim curați, ci să avem parte de Domnul. Iar pentru asta poate să ne spele nu doar picioarele, mîinile și capul, ci și creierul, ba chiar și inima. Mai ales inima.