Pagini

Oameni și Locuri

vineri, 23 noiembrie 2018

Peștera și Catedrala


Priviți, mărețe umbre...”

„Suntem dinaintea unui ceas astral”, își începe Pr. Conf. Dr. Constantin Necula salutarea evenimentului sfințirii Catedralei Mîntuirii (http://ziarullumina.ro/-catedrala-139210.html; un comentator observă pe bună dreptate: „Poate fi numit ,,astral” un eveniment închinat lui Dumnezeu ?”) Este astral, într-adevăr, în măsura în care are de-a face cu aștri și, mai ales, cu soarele. Cu soarele pe care vrem să-l vedem sau nu vrem să-l vedem.
Una dintre cele mai puternice predici de Crăciun pe care o cunosc vine de la un actor: Dan Puric în Peștera Bolii (https://www.youtube.com/watch?v=4DjYHipTLI0). Vine de la cineva care interpretează personaje care dispar odată cu reprezentația. De la un cunoscător al umbrelor.
Astăzi, cînd sîntem asaltați de specialiștii în realitate care ne vorbesc despre umbre, rarii cunoscători ai umbrelor care ne vorbesc despre realitate, precum Dan Puric, sînt ignorați. Cînd Regatul de Mijloc este cuprins de rău, Umbrele devin reale iar realitatea devine secundară și întîmplătoare. Ca și cum nu ar fi destul că ne naștem printre umbre și că trăim printre umbre, am început să credem și că facem parte dintre ele. Soarele este ceva în plus, ceva nedorit și de neimaginat, este o calamitate, un fenomen apocaliptic. Sînt călători în metrou care renunță să mai scoată o carte din cauza ostilității tacite a utilizatorilor de iphone. De aceea, un profesionist al umbrelor trezit la realitate nu poate vorbi niciodată direct despre soare, ci mai întîi despre soarele pe care-l evităm, pe care-l refuzăm, ascunzîndu-ne după și printre umbre.
Catedrala Mîntuirii ar fi trebuit să fie dacă nu o casă a Soarelui, cel puțin o peșteră deschisă spre Soare. Dar actualul personal auxiliar, de la Patriarh la ultimii funcționari bisericești, este interesat mai degrabă de prefacerea adevărului într-un contur al cărui conținut urmează să fie umplut de specialiștii în realitate furnizați de elita neognostică, de manipulatorii de umbre.
Cîtă vreme Mihai, Ștefan, Corvin nu sînt decît niște umbre, ne vor fi lăsați. Ne putem împărtăși cît vrem de umbra lui Hristos. În acest scop, pentru ca umbrele să fie cu adevărat mărețe și convingătoare, ne-au fost create toate condițiile pentru ca nu cumva să dăm de trup, de realitate. Ne-au fost aduse pînă și niște ecrane suplimentare, un ecran în care umbrele mărețe ale trecutului se amestecă cu umbrele neînsemnate ale strănepoților din prezent:
„Credincioşii care doresc să participe la slujba de sfinţire a Altarului Catedralei Naţionale sunt aşteptaţi pe esplanada din faţa Catedralei Naţionale, unde vor putea urmări slujba Sfintei Liturghii pe ecranele special montate.” http://basilica.ro/programul-sfintirii-catedralei-nationale/