Pagini

Oameni și Locuri

marți, 16 aprilie 2019

Ortodoxia simbolică


După ce a sprijinit și a ținut isonul elitei neoliberale și neognostice timp de treizeci de ani, ierarhia BOR reușește în sfîrșit să formuleze cîteva fraze în stilul acestei elite, precum bebelușul care, începînd să meargă, poate face de unul singur cîțiva pași fără să cadă:

„«Orice naţiune are un simbol. Când arde simbolul, totul se ruinează. Ca unul care a trăit în Paris, sunt solidar cu poporul francez, care iubeşte frumos şi nefandosit un simbol. Vive la France!»”, declară Ignatie, episcopul Hușilor (https://basilica.ro/episcopul-husilor-despre-incendiul-de-la-notre-dame-orice-natiune-are-un-simbol-cand-arde-simbolul-totul-se-ruineaza/).

Elita face poze, înregistrează, este un moment emoționant: „Uite, bebe spune «mama», spune «tata!»”.

Ierarhia BOR este la capătul unui proces de mutație; spiritual vorbind, ierarhia BOR începe să realizeze beneficiile unei vrăji de transformare la care s-a supus în mod voluntar (subiect la care mă gîndesc de ceva vreme și despre care sper că voi reuși să postez cît mai curînd un text) și care o face să gîndească cu mintea oricui în afară de mintea lui Hristos.
„Noi surpăm iscodirile minţii, și toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos” le scrie Pavel corintenilor (II Cor. 10:4-5). Ierarhia BOR își robește în schimb tot gîndul spre ascultarea de stăpînii acestei lumi. Spre ascultarea de „personalități”. Spre iubirea de simboluri.
Simbolul arde atunci cînd nu mai reprezintă nimic. Atunci cînd nu mai este decît o carcasă goală. Simbolul arde pentru că se aruncă în foc: „Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.” (Ioan 15:6)