„[…] concentrându-se doar pe «supravieţuire»
şi pe «merge şi aşa», România se mişcă în zonele darwinismului social şi ale supravieţuirii
«cu orice preţ» care ne-au adus în actuala fundătură. Dacă însă suntem dispuşi
să acceptăm că viaţa României depinde nu de adaptarea la mediu, oricât de ticălos
are fi el, ci de afirmarea unor valori, atunci s-ar putea să avem o şansă. România
trebuie să devină o prezenţă, o afirmaţie, nu o simplă disponibilitate de a
negocia. Şi nu putem afirma decât propriile noastre valori, propriul
nostru adevăr, oricât de umil ar fi el. «Doi şi cu doi fac patru» (din 1984 al lui Orwell) sau «împăratul e gol»
(Andersen) sunt adevăruri umile, dar care pot sluji de paradigma pentru a
construi pe ele si pentru a ne antrena puterea de a judeca si curajul de a
afirma de ce am ajuns în această situaţie. Şi nu putem ieşi din această situaţie
până nu am stabilit cine e responsabil pentru ea, astfel încât să nu ne dăm şi
a doua oară pe mâna aceloraşi ageamii sau experţi delapidatori.”
Textul integral la http://www.ziuaveche.ro/editorial/3297-o-sansa-pentru-romania