Pagini

Oameni și Locuri

duminică, 16 mai 2010

Mircea Platon: „România: sat fără câini şi stat fără oameni”



(Un extras din articolul apărut în ziarul Ziua Veche, duminică, 16 Mai 2010. Vezi textul integral la:

[...] Tot aud că avem clasa politica pe care o meritam, că «ei» sunt ca «noi». Nu cred că e adevărat, pentru că «ei» se autoreproduc si pentru ca «ei» ne modelează, ne deformează pe «noi». «Ei» ar fi ca «noi» dacă România ar fi o democraţie. Dar România e o oligarhie în care cetăţeanul nu are nicio posibilitate de a-i trage la răspundere pe «ei». «Noi» suntem tot timpul la dispoziţia «lor», dar nu şi invers. Nu «ei» ne reprezintă pe «noi», ci noi îi reprezentăm pe «ei». Elita are un popor aşa cum şi-a dorit.
În aceste condiţii, cum poate Preşedintele Băsescu să spună că îşi asumă răspunderea pentru măsurile guvernului? Îşi asuma răspunderea în faţa cui: a poporului sau a lui Dumnezeu? Dar religia e o afacere, poporul un instrument şi România o pradă. Care popor? Cel plecat sau cel intrat prea repede în pământ? Care popor? Cel descris în noiembrie 2009 de ambasadorul Teodor Baconsky drept: «O populaţie dominata de resentiment, complexe obscure, neseriozitate, dezbinare, instabilitate emotionala si distorsiuni cognitive»? Acest popor nu îl poate obliga pe dl ministru la nimic. De aceea, dl ministru visează la o «elita amorală» şi scria că e bine ca UE să ne mintă pentru binele nostru şi să nu ţină cont de voinţa naţiunilor europene.
Dar cum suntem minţiţi, chiar in vreme de criză, când ni se cere solidaritate, care se bazează pe încredere, putem verifica imediat. În aprilie 2010, eram anunţaţi că Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC) împreună cu guvernul Boc lucrează la o lege care prevede înfiinţarea a «zeci de centre cu sute de educatori parentali» care îi vor învăţa pe români cum să îşi crească şi educe copiii. Programul, care are in vedere şi (re)educarea părinţilor care îşi neglijează copiii din cauza că muncesc prea mult, e o întrupare sinistră a statului-dădacă: punerea în aplicare a unei ideologii opresive şi dăunătoare cu ajutorul autorităţilor statului şi cu finanţare de la buget. Organizaţii dedicate apărării familiei, precum Alianta Familiilor din Romania, si-au exprimat ingrijorarea cu privire la acest proiect.
În conditii de austeritate bugetara, ca urmare a faptului ca Presedintele Băsescu a dat o «lovitură de moarte statului asistenţial», acest proiect ar trebui anulat. E chiar de mirare ca guvernul Boc, cunoscând situaţia jalnică în care se află ţara, lucra în aprilie la acest proiect de lege, costisitor şi abuziv. Iată însă că dna Andreea Paul-Vass, consilier economic al premierului Boc, a explicat (http://www.evz.ro/detalii/stiri/guvernul-taie-indemnizatia-pentru-cresterea-copilului-894609.html) că reducerea îndemnizaţiilor pentru mame anunţată acum câteva zile le va sili pe acestea să nu mai «renunţe la carieră» şi să se «întoarcă mai repede la muncă». În noua situaţie creată de politica de austeritate bugetară, a continuat dna Paul-Vass, mamele vor trebui sa îşi dea copiii la creşă sau să angajeze bonă, fapt care va duce la dezvoltarea «sectorului gulerelor albe», adică al firmelor care oferă servicii sociale precum îngrijirea copiilor. «Statul poate să asigure infrastructura necesară pentru pregătirea şi autorizarea bonelor,» declara dna Paul-Vass.
Mie unuia mi se pare că există o contradicţie între a vorbi de austeritate bugetară şi a lucra la proiecte de reeducare a părinţilor cu ajutorul a zeci de centre şi a sute de asistenţi sociali. Mie unuia mi se pare că există o contradicţie între a te declara interesat de «şcoala de acasă» şi a trimite mamele «în producţie». Care producţie, dacă impozitul forfetar a dus la dispariţia IMM-urilor? Cine să facă şcoala acasă, asistenţii sociali ai statului şi bonele autorizate de stat după norme politic corecte? Va folosi oare statul roman actuala criză ca să pună mâna definitiv pe vieţile noastre de familie?
[…] În loc de mult promisul «stat minimal» combinat cu o societate sănătoasă şi o economie puternică, neoliberalii români ne-au oferit un stat incompetent, o societate anemică şi o economie minimală, bazată pe consum şi pe banii trimişi acasă de cei plecaţi la muncă în străinătate. În aceste condiţii, ciclul economic al României poate fi descris drept cel al unui popor mituit cu ajutoare sociale de un stat pe ai cărui funcţionari trebuie sa îi mituiască şi înrobit de nişte mari corporaţii pe care le «sifonează» pentru că şi ele «căpuşează» statul roman care la rândul lui «absoarbe fonduri» europene create pe baza muncii altor cetăţeni europeni supţi de statele lor şi pe baza vânzării şi poluării resurselor naturale şi umane ale României (vezi suportul acordat de TRU proiectului Roşia Montana). Singura piaţă liberă din România e doar cea a golăniei şi servilismului. E un sistem care funcţionează perfect, cu recompense stabile si substanţiale. Economia subterană e de fapt cea de la suprafaţă şi oamenii de grotă ne conduc. Nu ştiu dacă Traian Băsescu a dat o lovitură de moarte statului asistenţial. Dar e pe cale să inventeze statul fără popor, doar cu guvernanţi. Vorba aia, lac sa fie, că broaşte... Se pot importa.”