(Un extras din articolul apărut în ziarul Ziua Veche, duminică, 16 Mai 2010. Vezi textul integral la:
„[...] Tot aud că avem clasa politica pe
care o meritam, că «ei» sunt ca «noi».
Nu cred că e adevărat, pentru că «ei» se
autoreproduc si pentru ca «ei» ne modelează, ne
deformează pe «noi». «Ei» ar fi ca «noi»
dacă România ar fi o democraţie. Dar România e o oligarhie în care cetăţeanul
nu are nicio posibilitate de a-i trage la răspundere pe «ei». «Noi» suntem tot
timpul la dispoziţia «lor», dar nu şi invers. Nu «ei» ne reprezintă pe «noi»,
ci noi îi reprezentăm pe «ei». Elita are un popor aşa cum şi-a dorit.
În aceste condiţii, cum poate Preşedintele Băsescu
să spună că îşi asumă răspunderea pentru măsurile guvernului? Îşi asuma răspunderea în
faţa cui: a poporului sau a lui Dumnezeu? Dar religia e o afacere, poporul un
instrument şi România o pradă. Care popor? Cel plecat sau cel intrat prea
repede în pământ? Care popor? Cel descris în noiembrie 2009 de ambasadorul
Teodor Baconsky drept: «O populaţie dominata de resentiment, complexe obscure, neseriozitate, dezbinare, instabilitate emotionala si distorsiuni cognitive»?
Acest popor nu îl poate obliga pe dl ministru la nimic. De aceea, dl ministru
visează la o «elita amorală» şi scria că e bine ca UE să ne mintă pentru binele nostru şi să nu ţină cont de voinţa
naţiunilor europene.
Dar cum suntem minţiţi, chiar in
vreme de criză, când ni se cere solidaritate, care se bazează pe încredere,
putem verifica imediat. În aprilie 2010, eram anunţaţi că Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului (ANPDC) împreună cu guvernul Boc lucrează la o lege care
prevede înfiinţarea a «zeci de centre cu sute de educatori parentali» care îi vor
învăţa pe români cum să îşi crească şi educe copiii. Programul, care are in
vedere şi (re)educarea părinţilor care îşi neglijează copiii din cauza că
muncesc prea mult, e o întrupare sinistră a statului-dădacă: punerea în
aplicare a unei ideologii opresive şi dăunătoare cu ajutorul autorităţilor
statului şi cu finanţare de la buget. Organizaţii dedicate apărării familiei,
precum Alianta Familiilor din Romania, si-au exprimat ingrijorarea cu privire la acest proiect.
În conditii de austeritate
bugetara, ca urmare a faptului ca Presedintele Băsescu a dat o «lovitură de
moarte statului asistenţial», acest proiect ar trebui anulat.
E chiar de mirare ca guvernul Boc, cunoscând situaţia jalnică în care se află ţara,
lucra în aprilie la acest proiect de lege, costisitor şi abuziv. Iată însă că
dna Andreea Paul-Vass, consilier economic al premierului Boc, a explicat
(http://www.evz.ro/detalii/stiri/guvernul-taie-indemnizatia-pentru-cresterea-copilului-894609.html)
că reducerea îndemnizaţiilor pentru mame anunţată acum câteva zile le va sili
pe acestea să nu mai «renunţe la carieră» şi să se «întoarcă mai repede la muncă».
În
noua situaţie creată de politica de austeritate bugetară, a continuat dna
Paul-Vass, mamele vor trebui sa îşi dea copiii la creşă sau să angajeze bonă,
fapt care va duce la dezvoltarea «sectorului gulerelor albe», adică al firmelor
care oferă servicii sociale precum îngrijirea copiilor. «Statul poate să
asigure infrastructura necesară pentru pregătirea şi autorizarea bonelor,»
declara dna Paul-Vass.
Mie unuia mi se pare că
există o contradicţie între a vorbi de austeritate bugetară şi a lucra la
proiecte de reeducare a părinţilor cu ajutorul a zeci de centre şi a sute de
asistenţi sociali. Mie unuia mi se pare că există o contradicţie între a te
declara interesat de «şcoala de acasă» şi a trimite mamele «în producţie». Care
producţie, dacă impozitul forfetar a dus la dispariţia IMM-urilor? Cine să facă
şcoala acasă, asistenţii sociali ai statului şi bonele autorizate de stat după
norme politic corecte? Va folosi oare statul roman actuala criză ca să pună mâna
definitiv pe vieţile noastre de familie?
[…] În loc de mult promisul «stat
minimal» combinat cu o societate sănătoasă şi o economie puternică,
neoliberalii români ne-au oferit un stat incompetent, o societate anemică şi o
economie minimală, bazată pe consum şi pe banii trimişi acasă de cei plecaţi la
muncă în străinătate. În aceste condiţii, ciclul economic al României poate fi
descris drept cel al unui popor mituit cu ajutoare sociale de un stat pe ai cărui
funcţionari trebuie sa îi mituiască şi înrobit de nişte mari corporaţii pe care
le «sifonează» pentru că şi ele «căpuşează» statul roman care la rândul lui «absoarbe
fonduri» europene create pe baza muncii altor cetăţeni europeni supţi de
statele lor şi pe baza vânzării şi poluării resurselor naturale şi umane ale
României (vezi suportul acordat de TRU proiectului Roşia Montana). Singura
piaţă liberă din România e doar cea a golăniei şi servilismului. E un sistem
care funcţionează perfect, cu recompense stabile si substanţiale. Economia
subterană e de fapt cea de la suprafaţă şi oamenii de grotă ne conduc. Nu ştiu
dacă Traian Băsescu a dat o lovitură de moarte statului asistenţial. Dar e pe
cale să inventeze statul fără popor, doar cu guvernanţi. Vorba aia, lac sa fie,
că broaşte... Se pot importa.”