1. Le-am văzut chipurile
încremenite şi atunci le-am înţeles pricina fugii: ei fug de groaza locului
propriu.
2. Iată, lumea e goală pentru că
este bine întocmită. O lume bine întocmită este o lume în care fiecare are
locul său. Lumea s-a golit nu pentru că oamenii s-au înmulţit prea mult (în
vreme ce numărul locurilor ar fi rămas acelaşi), ci pentru că omul şi-a lepădat
locul.
3. Cea dintîi învăţătură omul o primeşte
în pîntecele maicii sale. Este învăţătura despre loc. Locul îl aşteaptă pe om
asemenea pântecelui matern pe prunc. Locul îl hrăneşte şi-l creşte. Acesta este
pricina fugii. Căci omul nu vrea să-şi recunoască slăbiciunea.
4. Tînărul fuge de locul tînărului
şi bătrînul de locul bătrînului. I-am văzut din întîmplare în dimineaţa asta:
s-au ciocnit, aşa cum li se întîmplă celor care fug, şi, ca şi cum ar fi fost
înţeleşi, şi-au schimbat locurile într-o clipă. Pentru a le schimba iarăşi cu
cei de care se vor ciocni puţin mai tîrziu în fuga lor.
5. Lumea s-a pustiit, căci fuga
i-a strîns pe oameni la un loc. Şi cu toate că acolo unde s-au strîns nu sînt
locuri, ei sînt tot neliniştiţi, şi-şi schimbă neîncetat locurile între ei de
teamă că s-ar putea să nimerească din greşeală în locul propriu. Iată nebunia
nebuniei: nu te mai poţi opri în nici un loc, nu te mai poţi odihni nicăieri
pentru că nu mai sînt locuri. Căci nu există locuri pustii. Locul dispare odată
cu locuitorul.
6. Se înşală cel care spune că
este o vreme pentru orice. Căci fuga de loc umple toată vremea. Nebunia nu
este doar o vreme fără loc, ci şi o vreme fără timp. Fuga de loc risipeşte
locul şi destramă timpul.
7. Mutantul (uman) este fiinţa
umană fără trecut, este fiinţa a cărei identitate genetică a fost alterată
(intenţionat sau accidental). Este fiinţa lipsită de percepţia locului propriu.
Barbarul are un trecut, are memoria acestui trecut, dar nu are istorie. Istoria
este experienţa în timp a unui loc anume. Doar autohtonul are istorie, pentru că doar
autohtonul are loc. În timp ce autohtonul locuieşte, barbarul populează iar
mutantul parazitează.
8. Locuirea produce istorie.
Istoria este legată mai mult de loc, de spaţialitate, decît de timp. Îngerii au
un timp al lor, dar nu şi un loc al lor (cel puţin nu în felul în care omul are
un loc). Îngerul participă la locul şi locuirea omului. Astfel, îngerul, care
altminteri ar exista doar în timp, este cuprins în istoria locuitorului.
9. Timpul intră în istorie,
devine istorie, în hotarele unui loc şi prin lucrarea unui locuitor.
10. Dacă, după cum spunea Samuel
Johnson, patriotismul este ultimul refugiu al ticăloşilor, atunci antipatriotismul
este cel dintîi. La rigoare, ticălosul perfect se mişcă în permanenţă în
intervalul dintre falsul patriotism şi (falsul) antipatriotism. În cele din
urmă, ticălosul antipatriot va asuma patriotismul. Spre deosebire de ticălosul
patriot, care este un oportunist ordinar, antipatriotul nu caută doar să-şi asigure
o situaţie materială bună. Ticălosul antipatriot urmăreşte nimicirea conştiinţei
locului. Pentru că doar aşa va putea controla istoria. [1] Iar atunci cînd un
mutant ajunge să controleze istoria, autohtonii vor sfîrşi invariabil prin a fi
declaraţi mutanţi, numerus clausus
(iar înregistrările biometrice îşi vor dovedi în sfîrşit utilitatea).
Ticălosul antipatriot devine un
ticălos „patriot” de-abia după ce a distrus, folosindu-se chiar de maxima lui
Johnson, Ideea de patrie o dată cu realitatea ei nemijlocită.
NOTE:
[1] Despre legătura dintre controlul locului şi
controlul istoriei, vezi articolul lui Mircea Platon, „Harta ascunsă”, Ziarul de Iaşi, 05.03.2009, http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/harta-ascunsa~ni5a43
(şi în id., Măsura vremii, pp.
50-52).