Pagini

Oameni și Locuri

vineri, 10 decembrie 2010

Dezlegări (II)


1. Le-am văzut chipurile încremenite şi atunci le-am înţeles pricina fugii: ei fug de groaza locului propriu.

2. Iată, lumea e goală pentru că este bine întocmită. O lume bine întocmită este o lume în care fiecare are locul său. Lumea s-a golit nu pentru că oamenii s-au înmulţit prea mult (în vreme ce numărul locurilor ar fi rămas acelaşi), ci pentru că omul şi-a lepădat locul.

3. Cea dintîi învăţătură omul o primeşte în pîntecele maicii sale. Este învăţătura despre loc. Locul îl aşteaptă pe om asemenea pântecelui matern pe prunc. Locul îl hrăneşte şi-l creşte. Acesta este pricina fugii. Căci omul nu vrea să-şi recunoască slăbiciunea.

4. Tînărul fuge de locul tînărului şi bătrînul de locul bătrînului. I-am văzut din întîmplare în dimineaţa asta: s-au ciocnit, aşa cum li se întîmplă celor care fug, şi, ca şi cum ar fi fost înţeleşi, şi-au schimbat locurile într-o clipă. Pentru a le schimba iarăşi cu cei de care se vor ciocni puţin mai tîrziu în fuga lor.  

5. Lumea s-a pustiit, căci fuga i-a strîns pe oameni la un loc. Şi cu toate că acolo unde s-au strîns nu sînt locuri, ei sînt tot neliniştiţi, şi-şi schimbă neîncetat locurile între ei de teamă că s-ar putea să nimerească din greşeală în locul propriu. Iată nebunia nebuniei: nu te mai poţi opri în nici un loc, nu te mai poţi odihni nicăieri pentru că nu mai sînt locuri. Căci nu există locuri pustii. Locul dispare odată cu locuitorul.

6. Se înşală cel care spune că este o vreme pentru orice. Căci fuga de loc umple toată vremea. Nebunia nu este doar o vreme fără loc, ci şi o vreme fără timp. Fuga de loc risipeşte locul şi destramă timpul.

7. Mutantul (uman) este fiinţa umană fără trecut, este fiinţa a cărei identitate genetică a fost alterată (intenţionat sau accidental). Este fiinţa lipsită de percepţia locului propriu. Barbarul are un trecut, are memoria acestui trecut, dar nu are istorie. Istoria este experienţa în timp a unui loc anume. Doar autohtonul are istorie, pentru că doar autohtonul are loc. În timp ce autohtonul locuieşte, barbarul populează iar mutantul parazitează.

8. Locuirea produce istorie. Istoria este legată mai mult de loc, de spaţialitate, decît de timp. Îngerii au un timp al lor, dar nu şi un loc al lor (cel puţin nu în felul în care omul are un loc). Îngerul participă la locul şi locuirea omului. Astfel, îngerul, care altminteri ar exista doar în timp, este cuprins în istoria locuitorului.

9. Timpul intră în istorie, devine istorie, în hotarele unui loc şi prin lucrarea unui locuitor.

10. Dacă, după cum spunea Samuel Johnson, patriotismul este ultimul refugiu al ticăloşilor, atunci antipatriotismul este cel dintîi. La rigoare, ticălosul perfect se mişcă în permanenţă în intervalul dintre falsul patriotism şi (falsul) antipatriotism. În cele din urmă, ticălosul antipatriot va asuma patriotismul. Spre deosebire de ticălosul patriot, care este un oportunist ordinar, antipatriotul nu caută doar să-şi asigure o situaţie materială bună. Ticălosul antipatriot urmăreşte nimicirea conştiinţei locului. Pentru că doar aşa va putea controla istoria. [1] Iar atunci cînd un mutant ajunge să controleze istoria, autohtonii vor sfîrşi invariabil prin a fi declaraţi mutanţi, numerus clausus (iar înregistrările biometrice îşi vor dovedi în sfîrşit utilitatea).
Ticălosul antipatriot devine un ticălos „patriot” de-abia după ce a distrus, folosindu-se chiar de maxima lui Johnson, Ideea de patrie o dată cu realitatea ei nemijlocită.  

NOTE:

[1] Despre legătura dintre controlul locului şi controlul istoriei, vezi articolul lui Mircea Platon, „Harta ascunsă”, Ziarul de Iaşi, 05.03.2009, http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/harta-ascunsa~ni5a43 (şi în id., Măsura vremii, pp. 50-52).