Vai de cei ce ascund lui
Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la întuneric! Vai de
cei care zic: „Cine ne vede? Cine ne ştie?” Isaia 29, 15
Unora le place să ilustreze criza din Grecia amintind de prăbuşirea instalaţiei de scripeţi din finalul lui Zorba Grecul. Comparaţia este eronată din simplul motiv că în
Grecia nu a existat nici o investiţie occidentală care să se prăbuşească. A
fost ca şi cum Zorba ar fi cheltuit toţi banii în oraş, cu prostituatele.
Dar tocmai de aceea a şi primit banii în primul
rând. Grecii au mizat pe lăcomia şi interesul UE cel puţin în aceeaşi măsură în
care UE a mizat pe lăcomia şi dezinteresul grecilor. Rămâne de văzut ce a
câştigat UE din acest târg.
De ce oare UE a împrumutat cu nişte sume atât de
mari un stat despre care se ştia că nu le poate returna? I-ar fi împrumutat UE
pe greci dacă ar fi ştiut că aceştia aveau să investească în economie şi
infrastructură, astfel încât o dată cu achitarea împrumutului grecii s-ar fi bucurat
nu neapărat de o economie în plin avânt, dar cel puţin de stabilitate
economică? Pasajul de mai jos dintr-un articol recent din Caţavencii te face să te gândeşti că UE îşi doreşte ca toate ţările-satelit
ale Uniunii să fie locuite, sau cel puţin conduse de greci.
Dar mai întâi vreau să adaug că dacă grecii s-au
gândit în ziua votului la vreun „plan B” (vezi https://alexandruracu.wordpress.com/2015/07/10/din-nou-despre-grecia-concluzii-la-capatul-a-doua-saptamani-de-infarct-cel-putin-pentru-greci/),
ar trebui să nu mai nădăjduiască la unul, tocmai pentru că există un astfel de
plan, cel puţin în mintea UE. Sigur că vor fi salvaţi cumva, din punct de
vedere economic. Doar că situaţiile de criză sunt la fel de favorabile
apariţiei fiarelor apocaliptice pe cât sunt şi perioadele de stabilitate şi
înflorire.
Între absenţa unui plan propriu (căci cererea unui
nou împrumut nu poate fi considerată unul) şi existenţa unui „master plan”
străin, grecii ar trebui să rămână, dacă nu cumva să se-ntoarcă la planul Domnului.
Ceea ce nu înseamnă că Dumnezeu le va rezolva problema şi le va umple conturile, ci că îi va păzi ca să nu se minuneze la vederea fiarelor care sunt pe
punctul de a ieşi din mare.
Poate că unii au plănuit prăbuşirea Greciei. Dar grecii
ar putea fi cei dintâi care să profite de această criză, într-un mod în care
i-ar lipsi pe arhitecţii colapsului elen de orice eventual beneficiu. Dar care ar putea pune
început vindecării istoriei europene moderne.
Iată acum fragmentul din articolul menţionat mai
sus:
„Dacă cele 13 miliarde de euro primite de România
de la Uniunea Europeană ar fi fost alocate după ce cineva a înțeles ce trebuie făcut,
produsele agricole pe care le vînd azi hipermarket-urile n-ar fi provenit, în
proporție de 80%, din import.
[...] România a fost absorbită în turbionul
modernității occidentale, care a adus cu el nu numai plăcerile ușoare ale societății de consum, ci și riscurile stagnării
coloniale. Instituțiile internaționale ale sistemului Bretton
Woods – FMI, Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului – au învăluit în căldura
lor liniștitoare și fatală destinul dezvoltării statelor înapoiate, obligîndu-le, sub
pretextul siguranței economice, să renunțe la armele dezvoltării.
Fără taxe vamale, fără protecționism intern, fără
subvenție de stat, fără devalorizarea competitivă a monedei naționale sau fără creșterea deficitului nu te
poți
dezvolta cu pași mari. Toate statele avansate ale Vestului, care azi ne prescriu, prin FMI
sau UE, rețeta liberalismului comercial, s-au dezvoltat cu ajutorul politicilor de
protecționism strategic național. Azi, aceste state vor să dispară protecția vamală, dar după
ce ele, prin nivelul la care și-au adus produsele beneficiind
tocmai de această protecție, sînt exportatori fără emoții.
Noi sîntem aruncați în apă fără colac și fără lecții de înot premergătoare,
și
sîntem puși să înfruntăm comerțul matur al Occidentului cu
simpla noastră înapoiere. Nu-i poți cere pătlăgelei de Teleorman să
bată la preț roșia olandeză la care au lucrat horticultori de Nobel și nici porcului de Cătina
să se lupte cu hormonii porcului danez în absența oricărei taxe vamale.”
(Doru Buşcu, „Cum n-am ajuns grînarul Europei”, Caţavencii, nr. 27, 8-14 iulie 2015, p. 3, http://www.catavencii.ro/cum-n-am-ajuns-grinarul-europei-peripetiile-unui-hectar-cu-griu-si-povestea-celei-mai-mari-recolte-de-prostie/
)