Mitul: Nu ştiu cât de corectă este formula "somnul raţiunii naşte monştri" de vreme ce apariţia monştrilor în istorie coincide cu perioada modernă, când, după cum se pretinde, raţiunea a fost cea mai trează.
Visul: Poate că această formulă este întrebuinţată de fapt pentru a-l face responsabil de apariţia monştrilor pe poporul care doarme, în loc să vegheze, aşa cum face elita, reprezentanta raţiunii în corpul naţiunii. Dar poporul încearcă de fapt să reziste cântecului de leagăn fredonat de elită, visului american sau european gândit la rece de cei pe care viermele cel neadormit nu-i lasă să aţipească nici măcar pentru o clipă.
Artiştii, în special poeţii şi muzicienii, care se întâlnesc atât de fericit în muzica folk, au rămas principalii aliaţi în acest efort de rezistenţă împotriva unui sistem considerat de Alexandru Andrieş mai "deştept", deci mai raţional şi mai "treaz" decât cel comunist (http://adevarul.ro/cultura/arte/interviu-alexandru-andries-muzician-arhitect-cea-maiimportanta-rezistenta-cultura-fost-muzica-1_557c450bcfbe376e353ebab6/index.html). Este atunci vina poporului că cedează în faţa unor monştri mai perverşi decât toţi cei de dinainte?
Fără mistere: Cred însă că dl Andrieş se înşală când spune că "mereu vor fi oameni pe care nu-i ştii, dar care hotărăsc lucrurile importante." Pentru că, de fapt, îi ştim: sunt toţi cei care înainte de 1990 erau de partea maselor, precum şi cei care după 1990 sunt împotriva lor. Nu ştiu de ce doar cei din primul grup sunt consideraţi "lichele". Pentru că au fost plătiţi pentru angajamentul lor? Dar oare dezgustul faţă de mase nu a fost la rândul lui profitabil? De fapt, cred că în ambele grupuri au existat şi oameni de convingere, nu doar mercenari. Însă, deşi opuse în raportarea lor la mase, cele două grupuri sunt în fond unite în aversiunea lor faţă de popor.