Iisusul esenian al sectei ortodoxe este atât de persistent
încât nu ai încotro şi trebuie să devii creştin pentru a-i putea rezista. Nu-l
poţi scoate pe iisus decât tot cu Iisus. Dar chiar şi aşa, ceva tot rămâne, şi
asta pentru că în iisus este ceva din Iisus. Este înţeleptul, profetul,
învăţătorul, iniţiatul, shamanul, vindecătorul. Există până şi Fiul lui
Dumnezeu, sau cel puţin unul dintre ei. Mai rar însă Fiul lui Dumnezeu făcut
om, mai rar Mântuitorul. Şi niciodată Judecătorul.
Iar la slujbă ţi-i serveşte pe amândoi, în
proporţii diferite, desigur, după cât de „duhovnicească”, de spirituală este
parohia respectivă. Ca într-o reţetă de burbon cu sirop de căpşune. Sau mai
bine zis, pentru că tot văd că burbonul pare să meargă în cele mai neaşteptate
combinaţii, ca un vin bun amestecat cu Coca-Cola.
Iisusul esenian este un iisus portabil, pe care-l
poţi lua cu tine ca pe „icoanele” din portmoneu. Dar nu toate lucrurile pe care
le poţi lua cu tine sunt deformate, proaste la gust sau pur şi simplu inutile.
Sunt şi multe lucruri bune pe care le putem lua cu noi, dar pentru care pur şi
simplu nu mai avem loc: iisusul esenian s-a întins peste tot, a ocupat orice
spaţiu liber. Probabil că ţine de natura ereziei să ia o formă lichidă.
Eu însă continui să-l aştept pe acel Iisus care mă
ia pe mine cu El. Şi în acest timp, îmi pregătesc lucrurile pe care le voi lua cu mine.
Precum o reţetă de burbon a lui Walker Percy (http://www.claremont.org/article/bourbon-neat/#.Vcc0jbW2ruc),
pe care mi-l prepar cu gândul la piesa lui Tom Waits „Take It With Me” (vezi
aici textul şi neapărat notele pentru câteva referinţe din piesă http://www.tomwaitsfan.com/tom%20waits%20library/www.tomwaitslibrary.com/lyrics/mulevariations/takeitwithme.html)
: