„România
e altfel, e excepţională în rău. Şi după ce îi dă şuturi în gură ca un birjar
supărat că gloaba nu e Mercedes, Boia se plînge că „Există un fel de «ruşine»
de a fi român (deşi, dacă ar fi ceva ruşinos, este tocmai această «ruşine»“ (p.
100). Păi, de ce nu ar exista această ruşine, după tot ce spune Boia în carte? Tocmai
că această carte, care e deja populară, contribuie la ruşinea respectivă, o
alimentează. Boia e parte a problemei, nu parte a soluţiei.” http://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-opinii/articol/o-carte-altfel-banala-un-talk-show
(subl. mea, G. F.)
Am
amintit această observație a dlui Cristian Ghinea pentru că ea lipsește din inventarul cauzelor considerate de dl Pleșu a fi responsabile de declinul dialogului (http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/cultura-dialogului-declin).
Și e păcat că dl Pleșu nu are curajul să se întrebe cum de au ajuns românii un
„popor de singuratici”. Nu știu cît de vinovat este smartphone-ul de asta, dar mi
se pare că dl Boia, împreună cu alți intelectuali distinși, cărora le este
groază să circule cu metroul sau chiar să iasă din casă (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2015/06/intelofobia-ce-manie.html),
au avut contribuția lor. Și poate și procentele corespunzătoare, bani de care pînă
la urmă era nevoie, de vreme ce nu poți găsi lesne o țarină suficient de largă
pentru îngroparea străinilor în care au încercat, și de multe ori au reușit, să
ne transforme.
Cred că o lume descreștinată este o lume mult mai
slăbită în capacitatea ei de a comunica, de a intra în dialog, decît una
căzută, necreștină. Pentru că o lume descreștinată este o lume lepădată de
Hristos, de Cuvîntul. Este ceea ce încercam să le explic discipolilor domnului Pleșu
cu ceva timp în urmă (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2009/10/avem-catre-domnul.html,
http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2009/10/despre-atitudinea-sectara-si-pareri.html,
http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2009/10/despre-cum-pot-esua-dialogurile.html).
Mă tem că a sosit vremea cînd dialogul nu mai este posibil decît între
creștini. Poate că acesta este și motivul pentru care astăzi domnul Pleșu se
plînge că se trezește vorbind de unul singur.