Să transformi
apa în vin poate că nu e cine știe ce. În definitiv, asta este ocupația zilnică a
producătorilor de vinuri din pastile. Ei, dar să prefaci pîinea în
trup și vinul
în sînge, asta da, e o chestie mai tare. Ceea ce nu înseamnă că dacă ar exista
cerere întreprinzătorii români nu ar fi capabili să inventeze pastila
potrivită. Pînă atunci însă, organizația doctorilor care conduc România de
peste un sfert de secol se ocupă cu transformarea sîngelui românilor în bani.
Dreapta românească de astăzi este civilizată, a descoperit focul. Nu se mai
poate hrăni direct cu sînge cald, precum stînga, rămasă tot primitivă, așa că
trebuie să-l prepare mai întîi, să-l transforme în materia din care este făcută
dreapta însăși: bani, prestigiu, putere.
O stîngă sau o dreaptă onestă ar începe prin
recunoașterea faptului că nu reprezintă soluția, ci că și ele sunt o parte a
problemei. Dreapta însă, la fel ca și stînga, pretinde că are soluția. Iar
soluția e chiar ea. Dar nu tot ce este de dreapta este și drept. Sunt și drepte
strîmbe. Pentru că o dreaptă cinstită ar trebui să spună că soluția, dacă
există, nu se află la ea. Se află în tradiție. Se află la Dumnezeu. Și că dacă
dreapta dreptei stă în calea soluției, atunci ar prefera să și-o taie decît să
ajungă întreagă în gheenă. Soluția se află la ceva mai mare decît dreapta, ceva
care precede și care va continua să dăinuiască și după dispariția dreptei și
stîngii. Din simplul motiv că este un lucru întreg.
Deocamdată însă, dreapta din România nu este decît
un organ al pieței, jucînd rolul unui consiliu de administrație de marionete al
unei mega-corporații, necesar încă într-o lume care nu a fost încă transformată
cu totul în monștri precum în filmul Freaked (http://www.imdb.com/title/tt0109838/),
unde o corporație, EES, își propune să transforme cu ajutorul unui îngrășămînt chimic întreaga populație a lumii în
mutanți care să se comporte ca niște producători și consumatori ireproșabili:
„What does
today's businessman want? How about a receptionist with six arms, five mouths,
and a knockout figure? That'd sure speed things up, wouldn't it? In the
factory, how 'bout a worker with twelve busy hands, no mouth to talk back, and
no genitalia or digestive system to distract him from his work? Sure! It's what
we all dream of! [...] „We'll impact every field.[...] And
why stop at consumer products? Hell, we can design a whole new consumer! A few
well placed drops in the water supply, and bingo! It's a new master race, and
we own the copyright! An entire planet of freaks owned and operated by us!
Every part of their bodies comes from an EES supplier, every thought they think
is EES policy! From now on gentlemen, it's EES uber alles! EES uber alles!”
Așa cum se va vedea din pasajul de mai jos pe care
l-am selectat dintr-un amplu articol din Cațavencii ( Patrick Andre de
Hillerin, „Stat străbun, stat străbun, tu ești darnic și ești bun”, Cațavencii
nr. 3, 20-26 ianuarie 2016, p. 7, http://www.catavencii.ro/stat-strabun-stat-strabun-tu-esti-darnic-si-esti-bun/),
adevărații asistați ai unui regim care se pretinde democratic sunt de fapt marile
corporații occidentale care se bucură, cu sprijinul dreptei și pe spezele cetățeanului cinstit, de înlesniri
refuzate întreprinzătorului român:
„[...]
E foarte la modă, de ani buni, să-i pui la colț pe asistații sociali, care
sunt, în opinia multor opinarzi de dreapta, drojdia societății românești. Banii
dați de statul român celor mai nefericiți dintre noi sunt considerați bani
aruncați pe fereastră, un adevărat jaf din buzunarul contribuabilului onest,
care muncește de dimineață până seara ca să trimită niște mărunțiș într-un off-shore
din Cipru, ca să mai scape de povara fiscalității. Între timp, pe sub ochii
închiși ai dreptei ce respinge apriori intervenția statului în economie, se
scurg torente din banii publici sub formă de ajutoare de stat. Doar între
noiembrie 2014 și iunie 2015 au fost acordate ajutoare de stat în valoare de
100 de milioane de euro, unui număr de zece firme. Printre beneficiari se află Dacia, care a primit 58,33 de milioane de lei, sau Robert
Bosch, care are de încasat 71 de milioane de lei, ori Bosch Rexroth, cu 73 de
milioane de lei (Bosch Rexroth și Robert Bosch sunt părți ale aceluiași
concern). Acesta este sacrificiul ritualic pe care statul român îl face la
picioarele zeității numite “investitor străin”, investitor căruia i se mai face
cadou și cel mai mic salariu minim din UE, plus o serie de alte facilități care
investitorului autohton îi sunt prohibite. Iar asta pentru că, ni se spune
mereu, investitorul străin nu vine dacă nu-l atragem cumva. Pentru astfel de
ajutoare de stat (acordate unor firme care au bunul obicei de a-și externaliza
profiturile, pentru a nu fi cocoșate de fiscalitatea excesivă a nenorocitei
ăsteia de țări), statul român este dispus să cheltuiască 600 de milioane de
euro în perioada 2014-2020. Să trăiască!
Într-o schemă de ajutor de stat aprobată în 2015, statul român acordă ajutoare în
valoare de 75 de milioane de lei unui număr de 15 firme din varii domenii. Dar
sar în atenție două firme care desfășoară activități de call-center,
una care face consultanță în IT, alta care face software orientat
pentru client, un institut de sondare a opiniei publice și un gigant mondial în
outsourcing. Genpact este numele gigantului în outsourcing,
care va primi ajutor de stat în valoare de 9 milioane de lei. În condițiile în
care vorbim despre o firmă desprinsă din General Electric, cu venituri de 2,28
miliarde de euro în 2014 și care deja ține captivi în România, la Cluj și la
București, 2.385 de angajați plătiți cu salarii de mizerie comparativ cu
volumul de muncă depus. GFK este institutul de sondare a opiniei publice care
va primi un ajutor de stat de 5,22 milioane de lei, bani care se vor duce în
plata unor salarii minime pe economie pentru câteva sute de operatori de teren
care vor lucra, de fapt, juma’ de normă și vor fi retribuiți tot așa. Dar
despre toate astea, săptămâna viitoare. Până atunci, să ne gândim doar că pe
lista aplicanților la ajutoare de stat se află și companiile de telefonie
mobilă Orange și Vodafone, care, desigur, au mare nevoie de bani de la stat
pentru a rezista în acest mediu extrem de concurențial care este piața
telecom.”