Pagini

Oameni și Locuri

miercuri, 7 septembrie 2016

Natura artificială



„Cercetătorii de la University of Illinois din Chicago au reușit să creeze un soi de frunză artificială mult mai ieftină decît pînă acum și mult mai eficientă. Frunză artificială, deci nu doar o celulă fotovoltaică, menită să preia energia soarelui și s-o transforme în energie electrică, spre a fi stocată într-o baterie. Nu, noua jucărie este o celulă fotosintetică: preia energia solară și dioxidul de carbon din atmosferă și produce oxigen și combustibil sintetic. Iar asta ar împușca doi iepuri dintr-o lovitură: se și reciclează CO2 din atmosferă, și totodată se produce combustibil ieftin, treabă care ar face inutilă exploatarea hidrocarburilor.
Noua frunză artificială poate fi folosită atît pe scară largă, cît și în aplicații mici, “pe lîngă casa omului”. (http://www.catavencii.ro/una-mult-prea-calda-una-promitator-de-rece/)
Autorul articolului în care a apărut știrea de mai sus recunoaște:

„nu pot să nu zîmbesc plin de speranță cînd văd știri precum cea de mai sus, cînd aflu de cîte o nouă dovadă a inventivității și rezilienței noastre și cînd am impresia că, în sfîrșit, ne suflecăm mînecile și-i spunem încălzirii globale, în absolut singura situație în care putem folosi vorba asta cu copiii noștri: «Eu te-am făcut, eu te omor». Hai, că se poate să scăpăm.”

Și mie îmi vine să zîmbesc cînd mă gîndesc la scena în care Marc Wahlberg vorbește cu o plantă de plastic în filmul The Happening. Dar cînd îmi amintesc că în casă nu se mai afla nimeni, așa cum nu se mai afla nimeni nici în orașe, mă întreb dacă nu ar trebui să ținem cont și de inventivitatea și reziliența naturii. În definitiv, natura e mai îndreptățită decît noi să ne spună: „Eu te-am făcut, eu te omor”. Iar dacă Darwin ar fi avut dreptate, atunci eu nu aș mai fi fost aici pentru a scrie aceste rînduri, și nimeni altcineva pentru a le citi.