L-au pus părinte ca să nu fie părinte, stareț ca să nu fie stareț, profesor
ca să nu fie profesor, doctor ca să fie altceva, om ca să nu fie deloc.
Cineva mă-ntreabă: „Ce faci, măi omule? Ai niște bani?”
„Am!”, răspund.
Altcineva mă-ntreabă: „Ce faci, mă omule? Ai niște zile?”
„Am!”, răspund.
„Am”, îi spun pisicii care-mi cere lapte. „Am”, îi spun mamei care-mi cere ceva
bun fără să știe cine sunt.
„Am”, îi spun fiului care mă-ntreabă dacă am ceva pentru el, chiar dacă știe
că nu am ceva nici pentru mine.
„Am”, le spun celor care-mi cer ideea, care vor să știe dacă am o idee a mea.
„Ce faci, măi omule?”, mă-ntreabă Dumnezeu. „Ai un om pentru Mine?”
„Pe cine vrei, Doamne?”
„Pe tine!”
„N-am, Doamne!”, răspund. „M-au pus ostaș ca să nu fiu ostaș într-o țară a
nimănui.”