Circuitul poeziei prin natură și lume

Cînd iese din poezie

omul nu se mai duce nicăieri.

Cînd poezia iese din el,

omul se duce pe lumea cealaltă,

ca să nu mai grăiască aici cuvinte de negrăit.

Dar poezia, unde se duce ea cînd iese din om?

M-am uitat în frunză,

dar nu era acolo.

M-am uitat în boaba de rouă,

dar nu era acolo.

Nici printre seringile din parcare,

nici în cărucioarele de cumpărături

pline sau goale.

Se duce poezia înapoi în poezie?

Dar cum ar putea să intre a doua oară în pîntecele ei

și iarăși să se nască?

Cînd poezia iese din om

se duce înapoi în cuvînt

cuvîntul ia trup

și rămîne întru noi,

iar noi rămînem întru el

ca să nu ne mai rușinăm

cînd grăim cuvintele de negrăit
oricît s-ar rușina lumea aceasta
pentru că nu se mai duce nicăieri.