Ca poeții, pe drum

„Mergem ca poeții, pe drum!”,

îmi spune voios fiul meu.

„Dar cum merg poeții pe drum?”
îl întreb.

„Poeții merg odată cu drumul,

merg odată cu cerul, odată cu pămîntul –

poeții nu sînt atenți la drum,”
spune copilul,
„poeții sînt atenți la cer, sînt atenți la pămînt,
la frunze, la nori, la vînt și la mine.”

Cum merg poeții pe drum?

Merg ei într-un ritm poetic?

Nicidecum!
Mersul este poetic,

drumul este poezie;

poeții doar merg.