Pagini

Oameni și Locuri

joi, 25 octombrie 2018

Dacă poți citi ce scrie aici, înseamnă că te-ai apropiat prea mult


Cu foi scrise de mînă ori tipărite, cărțile se citeau. Cartea de citire îl pregătea pe om pentru o citire mai cuprinzătoare. Precum lumea, cărțile erau și ele o parte a Cărții Vieții. Dar pentru că textele electronice nu se citesc, ci se vizualizează, astăzi nu mai rămîn prea multe de citit. Nu poți vizualiza printre rînduri, nu poți vizualiza în stele, ori în palmă, nu poți vizualiza istoria sau gîndurile. Le poți doar citi.
De la o artă, citirea a decăzut în categoria aptitudinilor. Citirea este un „skill”, comparat cu operarea unui computer. Cei care le reproșează românilor analfabetismul funcțional sînt tocmai cei care l-au creat, acești imbecili funcțional din ministere și din media care consideră că scrisul și cititul, înțelegerea și comunicarea se rezolvă printr-un număr sporit de calculatoare, prin mai multe ore de informatică, prin autostrăzi. O țară condusă de indivizi pentru care educația depinde de infrastructură produce în mod necesar analfabeți funcțional. Probabil că aceasta mutație culturală nu s-ar fi produs dacă citeții nu ar fi fost înlocuiți de lectori.
Dar citirea este mai mult decît o aptitudine: este o limpezire a vederii. Cei care vizualizează texte nu văd, de fapt, nimic.
A citi vine dintr-un etimon slavon, čĭstíti, care înseamnă a cinsti, a slăvi. Nu întîmplător în toate culturile pre-moderne (precizarea poate că este redundantă: există culturi post-moderne?), citirea era responsabilitatea preoților. Nu pentru că preoții s-ar fi temut că educarea populației i-ar trezi instinctele seculare, cum încearcă să ne convingă imbecilii funcțional care formează elita intelectuală din prezent, ci pentru că scrisul este ceva serios. Scrisul este ceva serios pentru că are un autor care mărturisește existența autorului absolut (chiar și atunci cînd îi deplînge sau celebrează absența) așa cum lumea ficțională mărturisește lumea reală chiar și atunci cînd o respinge.
Pămîntul a devenit plat de-abia acum, în era ebook-urilor. Este mărginit de rama e-reader-ului. Autorul nu mai încape în cadru, care este rezervat exclusiv utilizatorului.