Se pare că treaba cu răpirea chiar e serioasă. Ne-o
demonstrează încercările de sechestrare la domiciliu și privare de libertate
redefinite ca boicotare a referendumului: „Dacă vă pasă, stați acasă!” Să sperăm că mai tîrziu ei vor veni să vă dea drumul, dacă, bineînțeles, promiteți că nu vă duceți prea departe. De pildă, dacă promiteți că nu veți căuta sensul cuvîntului „acasă”.
Cum adică, care „ei”? Ei, „ceilalți”.
Bineînțeles, totul în numele libertății, după cum
se poate vedea pe site-ul http://www.stauacasa.ro/.
Nu este ciudat totuși să vorbești despre curaj refuzînd să ieși din casă și
despre libertate refuzînd să-ți exprimi opinia? În afară de asta, copiii din
videoclip https://www.youtube.com/watch?v=4C6f_HGn338
sînt singuri, fără familie. Este mult mai probabil ca aceștia să fie tocmai copiii
familiilor care au luptat pentru ei; în acest caz, victimele care ard pe rugurile imaginate
de ong-urile pro-homosexualitate sînt tocmai părinții lor. Iar educatoarea nu
este decît o activistă LGBTQ++++++... Susținătorii familiei nici măcar nu mai trebuie să-și facă un videoclip de promovare a referendumului. Este gata făcut, trebuie doar să precizăm termenii și natura personajelor.
Dacă cei care consideră că familia trebuie să fie
întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie sînt naziști, criminali și
potențiali participanți la genocid (replicile comentatorilor conservatori din
subsolul videoclipului menționat mai sus bat de departe mesajul lui; de pildă observația
„ma faci nenorocit si dupa aia denunti ura si intoleranta mea?” poate fi
adresat întregii ideologii de gen) înseamnă că și instituția căsătoriei este
afectată de semințele autoritarismului și totalitarismului.
Ceea ce, într-un sens, este corect: căsătoria
dintre bărbat și femeie este „totalitară”, punînd soțul și soția în slujirea
familiei; în căsătoria creștină, familia este pusă în slujirea lui Dumnezeu.
Căsătoria nu este un ong care să lucreze pentru tine; nu pentru asta este
făcută. Consultați definiția DEX-ului: „Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o
femeie pentru întemeierea unei familii.” Probabil că următoarea luptă pe
care va trebui să o dăm va fi pentru DEX, pentru dicționar. Pentru sensul
corect al cuvintelor.
Cu mai bine de zece ani în urmă domnul Andrei
Pleșu scria următoarele:
„«Ce-ai face în primul şi în primul rînd, dacă ţi
s-ar oferi sarcina guvernării?» – a fost întrebat, la un moment dat, Confucius.
Răspunsul său a sunat astfel: «Esenţialul este să numeşti corect lucrurile.
Dacă denumirile nu sînt corecte, cuvintele nu se mai potrivesc. Dacă cuvintele
nu se mai potrivesc, treburile statului merg prost. Dacă treburile statului
merg prost, nici riturile şi muzica nu mai pot înflori. Dacă riturile şi muzica
nu mai pot înflori, judecăţile şi pedepsele încetează să mai fie drepte. Dacă
judecăţile şi pedepsele încetează să mai fie drepte, poporul nu mai ştie cum
trebuie să se poarte». Aşadar, de vreme ce ordinea comunitară depinde în
asemenea măsură de corectitudinea limbajului înseamnă că prima îndatorire a
unei guvernări adevărate este folosirea adecvată a cuvintelor.” http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/martirajul-limbii-romane
Cu siguranță, consecvent cu sine cum îl știm,
domnul Pleșu a subliniat deja în intervențiile sale publice meritul actualei
guvernări de a restaura, prin acest Referendum, „folosirea adecvată a
cuvintelor.”
Este mai ușor să răpești oameni dacă în prealabil
ai reușit să răpești semnificația cuvîntului „om”. Este mai ușor să răpești copii
dacă în prealabil ai reușit să răpești semnificația cuvîntului „copil”. Este
mai ușor să răpești familia dacă în prealabil ai reușit să răpești semnificația
cuvîntului „familie. Și așa mai departe.
Mergem la vot pentru a împiedica răpirea cuvintelor. Pentru că odată
cuvintele răpite, nimeni nu se mai află în siguranță.