Creștinismul e bun, destul de bun, e bunicel. Dar
nu suficient de bun. De pildă, creștinismul nu pare să asigure reușita în
viață, fericirea, echilibrul. Dacă ar fi perfect, creștinii nu ar mai avea
nevoie și de altceva pe lîngă creștinism. De pildă, nu ar mai avea nevoie de psihologie, de
literatură motivațională. Creștinii de astăzi au ajuns să creadă că doar creștinismul
singur nu îi poate ajuta. Sîntem mai atenți la maica cutare sau la părintele cutare
decît la Dumnezeu, ignorînd faptul că succesul („harul”!) lor este asigurat de un sistem
care le răsplătește devotamentul pentru sistem în primul rînd. Fidelitatea
lor față de Dumnezeu este subordonată datoriei față de sistem.
Avem nevoie de creștinism, desigur, dar mai ales
de ceva în plus: de puțină psihologie, de ceva management, de o strategie de marketing,
de ceva care să ne ajute să găsim ori să producem ceva, nu neapărat un lucru valoros,
ci unul care să poată fi vîndut. Vrem și noi la piață, vrem să ne iasă și nouă ceva din credință. Să ne iasă altceva decît credință. Ceva concret: reușită la examene, un serviciu bun, ajutor la căsătorie.
Creștinismul este bun, ne asigură credibilitate ca
vînzători, dar nu e suficient. Trebuie să avem și ce vinde. Din păcate, ne-am
trezit cam tîrziu: spre deosebire de elita care a știut să-l vîndă pe Hristos
la timp, cînd încă era cerere, noi ne-am trezit acum, cu ocazia curățeniei de
Crăciun, cu o grămadă de Hristoși plini de praf peste tot, pe pereți, în
bibliotecă, prin dulapuri... Unii îl au pînă și-n inimă, ceea ce le va complica
încercarea de a scăpa de el, însă cel puțin aceștia au avantajul că vor scăpa
și de inimă odată cu Hristos.
Creștinismul e bun, dar nu destul de bun și de
aceea nimeni nu vrea să rămînă cu el. Nimeni nu vrea să fie Popa Prostu. Știm
că nu putem fi Popa Deșteptu, că nu-l putem vinde ca elita laică sau clericală,
pe treizeci de arginți. Noi l-am da și pe un ban. Dar nu-l mai vrea nimeni.
Lumea vrea fericire, succes, echilibru.
Multă sănătate și tradiționalul la mulți ani!