La noi, în România, se subînțelege că masculinitatea toxică
este a cocalarilor și mai ales a PSD-ului, a lui Dragnea care consideră în mod nedrept că la
librărie nu se găsesc decît cărți, nu și curaj. După un an și mai bine în care
librăria n-a făcut altceva decît să-i dea muie pesedeului, atît noțiunea de curaj, cît
și cea de librărie ar trebui poate revizitate.
Pe blogul lui Alexandru Racu pot fi citite cu
folos o serie de articole despre relația dintre masculinitate, responsabilitate
și politică, texte care ar merita legate într-un volum (https://alexandruracu.wordpress.com/2019/01/18/solutii-in-stil-american/,
https://alexandruracu.wordpress.com/2019/01/16/lame-ascutite-si-deseuri-toxice/,
https://alexandruracu.wordpress.com/2019/01/11/reactiune/,
https://alexandruracu.wordpress.com/2018/12/12/totul-pentru-familia-mea/,
etc).
În legătură cu videoclipul Gillete despre noua
masculinitate (https://alexandruracu.wordpress.com/2019/01/18/solutii-in-stil-american/),
am reținut sloganul „to say the right thing, to act the right way”, care
amintește de celebrul vers al lui Eliot: „To do the useful thing, to say the
courageous thing, to contemplate the beautiful thing: that is enough for one
man's life.” (citat pe care l-am comentat aici: https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2018/12/cartile-noastre-de-citire.html).
Care este cuvîntul drept care trebui rostit, care
este gestul corect care trebuie făcut, potrivit filozofiei morale promovată de Gillette? Vedem
că masculinitatea „tradițională” este asociată exclusiv intimidării și
hărțuirii sexuale; boys will be boys, spun „băieții” de la grătare, asistînd
aprobator la încăierarea unor puști; I’m
a man, dude!, pare să spună tînărul care țîșnește în urmărirea unei femei. Este important ce
spunem și ce facem, noi, bărbații de astăzi, pentru că sîntem priviți de
băieții noștri, bărbații de mîine, ne face atenți naratorul din videoclip. Dar cine sînt bărbații de astăzi? Cei care îi
opresc pe bărbații de ieri. Băieții noștri văd dacă asistăm pasiv, ori
dacă intervenim. Văd, altfel spus, cu ce lame ne bărbierim. Cînd ne bărbierim cu
noul Gillette, folosim de fapt un brici: Briciul lui Occam.
Asemenea principiului filozofic pe care îl
ilustrează, soluția Gillette este soluția simplificată a unei probleme complexe ignorată deliberat, din motive explicate în articolele lui Alexandru
amintite mai sus. Acțiunea corectă și mesajul corect se reduc, pentru
Gillette, la această observație: în lipsa educației, masculinitatea devine obligatoriu
toxică, fiind predispusă la violență prin excesul de testosteron.
Lăsînd la o parte faptul că componenta hormonală
contribuie pozitiv la modul specific masculin de a gîndi și a acționa în moduri
indispensabile societății [1], trebuie
amintit însă că, dacă masculinitatea este bolnavă, nu este datorită unor aspecte
inerente masculinității, ci are mai degrabă cauze proprii civilizației
occidentale contemporane, care a îmbolnăvit nu doar masculinitatea, ci și
feminitatea și implicit copilăria pe măsură ce a redus condițiile pentru
existența și educarea demnității personale:
„As these
gender-specific jobs disappear, it becomes harder for men to know whether they
have anything essential to offer society, and the ramifications of this are
profound. Humans don’t survive alone in nature; they die — and as a result, we
are all hardwired to belong to groups. But the only way to guarantee membership
in a group is to be needed by it, so being unneeded can feel catastrophic.
Other groups show how this can play out. The national suicide rate is known to
closely track unemployment, for example, and after the economic collapse of
2008, around 5,000 additional people in 54 countries committed suicide because
they had lost their jobs. These were people who no longer felt needed.
[...] Both
the triumph and the tragedy of modern society is that we have eliminated almost
every hardship and danger from daily life. For the most part that is a great
blessing, but it comes at a cost. The very efficiency of mass society makes
people feel unnecessary, and therein lies a profound threat to our dignity. The
poor are dehumanized by the menial jobs and shoddy urban housing they often
wind up in. The rich are dehumanized by the very privilege and luxury that they
use to insulate themselves from everyone else. The middle class is dehumanized
by the cookie-cutter suburban homes they have mortgaged their futures for. The
old are dehumanized by the speed and complexity of the mechanized world. The
young are dehumanized by the wholesale substitution of social media and video
games for real human experiences. And every last one of us is dehumanized by a
society that uses algorithms and mass communication to feed us the truths we
prefer and the lies that we need.
A
new use for manhood may simply be to protect our precious human dignity at
every possible turn.” (https://www.nationalreview.com/2018/03/why-are-men-violent-science-society/)
Mă întreb doar ce anume speră să cîștige bărbații
de ieri din BOR care-i lasă pe bărbații de astăzi din elita intelectuală să-i reprezinte (cf. postarea
mea anterioară): că li se va permite să poarte barbă pe mai departe? Dar poate barba să ascundă pierderea demnității chipului?
Notă
[1] „This hormonal component of male behavior is then greatly amplified by
social conditioning, and the two combine to affect behavior in spontaneous,
unconscious ways. During the mass shooting in Aurora,
Colo., four of the twelve victims were young men who died
protecting women with their bodies; there were no examples of the opposite.
(Women are well known to protect children — as one brave teacher did during the
Sandy Hook massacre — but examples of women using their bodies
to shield male partners are vanishingly rare.) And one study found that 90
percent of “bystander rescues,” in which a person tries to save a stranger, are
performed by men.” (https://www.nationalreview.com/2018/03/why-are-men-violent-science-society/)