Profund implicați în programul de gimnastică de întreținere spirituală a domnului Andrei Pleșu, atît catolicilor, cît și ortodocșilor români le rămîne puțin timp pentru lucruri secundare, precum viața în Hristos a contemporanilor lor. Siamo nati e non moriremo mai più. Storia di Chiara Corbella Petrillo (Ne-am născut și nu vom mai muri niciodată. Povestea Chiarei Corbella Petrillo) este o carte publicată cu șase ani în urmă în Italia și apărută între timp în traducere în engleză, franceză, cehă, croată, polonă, portugheză, slovenă și spaniolă (http://www.chiaracorbellapetrillo.it/4079-2/). E de așteptat ca această carte să apară în toate țările în care domnul Andrei Pleșu nu are cuvîntul ultim în materie de credință, ceea ce înseamnă că orice român interesat va avea posibilitatea de a citi despre Chiara Corbella Petrillo cam în toate limbile pămîntului afară de limba română.
Chiara Corbella Petrillo a fost o slujitoare a lui Dumnezeu (http://www.chiaracorbellapetrillo.it/2018/07/17/chiara-corbella-servant-of-god/), lucru care i-ar putea surprinde inclusiv pe creștini, dacă avem în vedere că slujirea lui Dumnezeu tinde să reprezinte în creștinism un eveniment tot mai rar. Mă tem că nu doar în lume există oameni care și-ar dori ca slujitori precum Chiara să nu existe, cum observă soțul ei în prefața cărții, ci și în creștinism: pentru că aici judecata lui Dumnezeu se resimte mai puternic, mai vizibil, mai greu de ignorat.
Chiar dacă viața pămîntească a Chiarei a fost scurtă, mărturia ei continuă să fie tot mai puternică, prezența ei tot mai dorită, iar viața ei un model care va face din procesul de canonizare (http://www.chiaracorbellapetrillo.it/2018/07/17/chiara-corbella-servant-of-god/) o simplă formalitate.
Cartea dedicată vieții Chiarei Petrillo (subîntitulată A Witness To Joy în ediția în engleză) se bucură de multe recenzii recenzii călduroase, vii și cuceritoare (vezi, de pildă, https://zenit.org/articles/book-review-chiara-corbella-petrillo-another-st-gianna/)
Iată în continuare o evocare care însoțește prezentarea ediției englezești a cărții dedicată Chiarei:
Chiara Petrillo ședea într-un scaun cu rotile privind cu iubire către Iisusul din tabernacol. Soțul ei, Enrico, a găsit curajul de a-i pune o întrebare pe care și-o reținuse. Gîndindu-se la cuvîntul lui Iisus „jugul Meu este dulce iar povara mea ușoară”, Enrico a întrebat-o: „Este acest jug, această Cruce, cu adevărat dulce precum a spus Iisus?”
Un zîmbet a străbătut chipul Chiarei. S-a întors către soțul ei și a spus cu o voce slabă: „Da, Enrico, este foarte dulce.”
Chiara a murit la vîrsta de 28 de ani, cancerul distrugîndu-i trupul. Încercările emoționale, fizice și spirituale prin care a trecut această tînără mamă italiană nu sînt neobișnuite. Însă răspunsul ei bucuros și iubitor la fiecare dintre aceste încercări l-a făcut pe un cardinal să o numească „un sfînt pentru timpurile noastre.”
Chiara și-a încredințat primul copil Preasfintei Maici, dar a simțit că acel copil nu avea să-l păstreze pentru ea. În scurt timp, s-a descoperit că fetița ei suferea de anomalii care-i puneau viața în pericol. În ciuda presiunii generale în favoarea avortării, Chiara a dat naștere unei frumoase fetițe care a murit la o oră de la naștere. Un an mai tîrziu, moartea celui de-al doilea copil a survenit încă și mai repede.
Cu toate acestea, Dumnezeu le pregătea inimile pentru mai mult – pentru mai multă întristare și pentru mai mult har.
În timp ce era însărcinată pentru a treia oară, Chiarei i s-a descoperit o tumoră malignă. A refuzat să pună în pericol viața fiului ei nenăscut urmînd tratamente în timpul sarcinii. Chiara a așteptat pînă cînd Francesco s-a născut în siguranță, și atunci a început cele mai intense tratamente de iradiere și chimioterapie, dar în curînd a devenit limpede că boala ajunsese în fază terminală.
Aproape imediat după ce i-a dat naștere lui Francesco, tumora a devenit terminală, lipsind-o pe Chiara de ochiul drept. Trupul ei a fost pus la încercare și tot astfel și sufletul ei, în timp ce îndura teribile nopți negre.
Chiara a spus da fiecărui lucru trimis de Dumnezeu, devenind un adevărat copil al lui Dumnezeu. Pe cînd zilele ei pe pămînt se apropiau de sfîrșit, Enrico a privit către soția lui și a zis: „Dacă ea urmează să fie cu Cel care o iubește mai mult decît o iubesc eu, de ce aș fi trist?”
Fiecare sfînt are o carismă specială, un anumit aspect al lui Dumnezeu care se reflectă prin sfîntul respectiv. Darul Chiarei a fost acela de a fi un martor al bucuriei în fața unor mari necazuri, acea bucurie care face ca iubirea să se reverse în ciuda întristării provocată de pierdere și moarte. (https://www.sophiainstitute.com/products/item/chiara-corbella-petrillo, traducere de Gh. Fedorovici)