Într-o postare de pe facebook preluată de site-ul
Adevărul.ro, dl Cătălin Sturza ne amintește că părinții nu trebuie condamnați
pentru greșelile copiilor (https://adevarul.ro/news/societate/cazul-mihai-plesu-trebuie-condamnatiparintii-greselile-copiilori-1_5ca79231445219c57e256d23/index.html).
Într-o postare anterioară, dl Sturza condamna traficul de droguri, care „merge
mult dincolo de faptul că a fost capturată o rețea de traficanți de droguri din
București din care fac parte și «VIP-uri»”. Într-adevăr, la prima vedere, dl Sturza pare să ne arate cît de departe
poate merge traficul de droguri: „distruge fibra morală a unei societăți.” Dar
această postare nu a fost preluată de Adevărul; probabil pentru că risca să afecteze
fibra morală a domnului Andrei Pleșu.
Sigur că este o dovadă de lașitate să profiți de
situația nefericită a unui om pentru a-l ataca. Dar mi se pare că este deopotrivă
o dovadă de lașitate și oportunism să eviți ori să refuzi concluziile care se
impun într-un caz care merge mult mai departe decît consumul de droguri.
Sigur
că dl Andrei Pleșu nu poate fi făcut direct responsabil pentru acțiunile fiului
matur. Dar interzicînd orice asociere între gîndirea tatălui și cea a fiului,
dl Sturza se împotrivește de fapt oricărei încercări de a „merge mult dincolo
de faptul că a fost capturată o rețea de traficanți de droguri din București
din care fac parte și «VIP-uri»”. Prin acest mesaj, dl Sturza nu ajunge
de fapt nicăieri; mai mult, se opune oricărei încercări prin care am putea ajunge la un adevăr care să-l facă pe dl Andrei Pleșu responsabil în vreun fel. În felul acesta, dl
Sturza își asumă rolul călcîiului care protejează capul șarpelui.
La drept vorbind, acesta este un rol cu tradiție
în BOR: de treizeci de ani, ierarhia ortodoxă a tot protejat, confirmat, uns,
sprijinit, apărat acest cap în speranța că nu o va mușca, ci o va învăța cum
să-și schimbe pielea. De treizeci de ani, ierarhia BOR promovează și validează
un om de cultură care afirmă cu fiecare prilej că toate căile care duc la
Dumnezeu sînt egale, sînt adevărate. Atunci, de ce n-ar fi și drogurile o astfel de
cale?
Sigur că este nedemn și necinstit să profiți de
situația vulnerabilă în care se află dl Andrei Pleșu. Dar asta nu înseamnă că
trebuie să uităm de modul în care acest om a profitat de situația de
vulnerabilitate a poporului român. Asta nu înseamnă că trebuie să ne abținem să
vorbim despre felul în care acest om a produs vulnerabilitate, nesiguranță,
incertitudine prin tsunami-ul de dileme produse în acești treizeci de ani. Asta
nu înseamnă că trebuie să ignorăm legătura dintre vulnerabilitatea sufletească
a consumatorilor de droguri și cei care au produs această stare de vulnerabilitate.
Dl Sturza ne cere să dovedim compasiune și
înțelegere față de dl Andrei Pleșu. Din păcate, dl Sturza nu merge dincolo de
aparențe, așa cum promite.
Sînt de acord că trebuie să avem înțelegere și
compasiune pentru dl Andrei Pleșu. Dar să nu uităm că trebuie să avem
înțelegere și compasiune față de un om care nu a ezitat să deschidă focul
ideilor destabilizatoare și creatoare de incertitudine asupra familiei, față de un om care a
tras în plin în mame, tați și copii, că trebuie să avem înțelegere și
compasiune față de un om care a deschis focul asupra înțelegerii creștine a
lumii, asupra înțelegerii creștine a constituției omului, că trebuie să avem
înțelegere și compasiune față de un om care a profitat de vulnerabilitatea
noastră pentru a o adînci.
De fiecare dată cînd dl Andrei Pleșu se declara stupefiat în textele
sale din Dilema veche, românilor le
era administrată o nouă doză. Oamenii nu ajung să consume droguri din curiozitate sau din plictiseală: ajung să consume droguri pentru că au devenit deja profund nesiguri în legătură cu ei înșiși. Dealerii de droguri sînt precedați de dealerii de dileme. Domnul Cătălin Sturza se înșală: nu drogurile distrug fibra morală a societății. Drogurile apar în mod inevitabil atunci cînd această fibră morală a fost deja grav afectată prin circulația ideilor subversive care pun în discuție identitatea personală, națională și religioasă, destinul unui popor ori cultura locală http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2015/03/nevatamati-in-cuptorul-incins.html ).