„Ridicați
privirea din ecran, din acest cer virtual care vă orbește sufletește!” îndeamnă
recent PS Macarie al Europei de Nord, pentru a continua: „Priviți cu milă și grijă la
chipurile celor din preajmă, apoi
înălțați-vă privirea spre cer, privind spre Mântuitorul Hristos, de la Care se
pogoară toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”. http://episcopiascandinavia.se/ps-episcop-macarie-nu-va-lasati-garboviti-de-telefoanele-si-ipad-urile-voastre/
De oameni ca
episcopul Macarie avem nevoie. Ne trebuie oameni care privesc numai spre cer.
Dacă privești numai spre cer, ai șansa să vezi aurora boreală în direct, ca
episcop al Europei de Nord. Au mai fost cazuri.
Dar chiar dacă
nu ajungi episcop, tot merită să privești numai spre cer. În primul rînd, poți
pretinde că te ocupi de lucrurile cu adevărat importante, eliberîndu-te astfel
de povara nedemnă de un om ceresc a murăturilor pentru iarnă. În al doilea
rînd, starea vremii devine pentru tine un domeniu de expertiză.
Aparent, există
și unele dezavantaje minore. De pildă, poți oricînd să dai în gropi. Dar și
acest lucru este discutabil: poate e o ispită, poate e lucrarea vrăjmașului.
Chiar
și-așa, spre deosebire de cei care dau în gropi pentru că se uită în ecran, tu
ai mai mult decît o scuză – ai o cauză, ai o misiune. Iar dacă nimerești peste
un urs polar atunci cînd privești numai spre cer, nu mai apuci decît să-ți pui
o singură întrebare: Era Ursa Major sau Ursa Minor?
Întrebarea variază
desigur odată cu cerul pe care l-ai privit: constelația poate fi Lynx, poate fi
Musca, Phoenix sau Taurus. Dar niciodată Lupus. Pe de o parte, pentru că de
fiecare dată este îmbrăcat în haine de oaie. Pe de altă parte, pentru că nu se
coboară din cer: este chiar lîngă tine, îndemnîndu-te să-ți înalți privirea.