Dracul are
planurile sale, Dumnezeu are planurile sale, omul are planurile sale.
Planurile
dracului sînt drăcești, planurile lui Dumnezeu sînt dumnezeiești, planurile
omului sînt neomenești.
Planurile omului
pot fi drăcești sau dumnezeiești. Nu există planuri omenești: „ori de mâncaţi,
ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.”
(I Cor. 10, 31). Orice face omul poate fi făcut fie spre propria slavă, fie spre
slava lui Dumnezeu.
„Slava lui
Dumnezeu este omul viu, iar viața omului este vederea lui Dumnezeu” spune Sf.
Irineu. Viața omului este făcută spre slavă, de aceea planurile omului se
judecă în raport cu slava, nu cu supraviețuirea de zi cu zi. Supraviețuirea de zi cu zi poate fi la fel de bine slăvită sau osîndită, dar nu este niciodată neutră. Pentru că viața de zi cu zi este legată de viața veșnică; ziua de astăzi nu se raportează la
ziua de ieri și nici la ziua de mîine, ci toate zilele omului și fiecare clipă sînt
luminate de ziua cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu.
Toate planurile
făcute spre propria slavă sînt planuri drăcești; dar asta nu înseamnă că toate
planurile făcute spre slava lui Dumnezeu sînt planuri dumnezeiești. Dimpotrivă,
majoritatea planurilor făcute spre slava lui Dumnezeu sînt planuri drăcești,
făcute spre propria noastră slavă. Mîndria, vanitatea, trufia, orgoliul nu dispar doar
pentru că mă-nchin atunci cînd trec pe lîngă o biserică; dacă
gesturile și planurile mele urmăresc să-mi confirme mie în primul rînd și să le demonstreze celor din jur apoi că sînt mai bun decît tine
și mai vrednic de slava lui Dumnezeu decît ceilalți, atunci nu sînt doar „aramă
sunătoare și chimval răsunător” (I Cor. 13, 1): sînt de rîsul dracilor.
Cele mai
drăcești planuri nu sînt cele care îl îndepărtează pe om de Dumnezeu. Cele mai
drăcești planuri sînt cele care-l fac pe om să-l confunde pe demon cu Dumnezeu,
creatura cu Creatorul, pe ispititor cu Mîntuitorul.
Atunci, cine se mai
poate mîntui? Oricine se lasă plănuit de Dumnezeu.