Ortodoxia nereformată

Recent, Alexandru Racu semnalează pretenția reformatorilor de dreapta de a conduce BOR în acord cu principii și obiective străine Bisericii, un grup care le reproșează ortodocșilor că „nu aderă la dreapta și preadocumentata credință a unui alt grup social, un grup cu totul diferit și ca structura, si ca preocupări, care se strofoacă cu articole și seminarii să-i invețe pe proștii de credincioși adevărata ortodoxie, dar ei tot după Cleopa, Papacioc și Boca se țin. E un fel de continuare a liniei Pleșu, Bădiliță, Pataconsky, doar că în alți termeni teologico-politici, mai progresist-liberali” (https://alexandruracu.wordpress.com/2019/12/30/reformatorii/).

Problema este că reformatorii de dreapta luptă împotriva reformatorilor de stînga cu binecuvîntarea ierarhiei BOR. Prin ierarhi precum PS Ignatie al Hușilor, stînga nu este contestată în numele învățăturii creștine, ci în numele adevărului absolut al economiei de piață:

„Capitalismul înseamnă libertate și prosperitate (inclusiv pentru cei săraci). Comunismul înseamnă sclavie și sărăcie sigură (inclusiv pentru cei bogați, nu pentru cei privilegiați; este o diferență). Primul poate fi imperfect. Al doilea, sigur, este criminal și păcătos din fașă. Deci, întotdeauna voi opta pentru primul. Nu apăr capitalismul cu Evanghelia în mână, ca n-a fost mai întâi capitalismul și apoi Evanghelia. Ci îmi dau seama de rădăcinile și nuanța creștină a acestuia.” https://stiriest.ro/2019/11/06/nu-apar-capitalismul-cu-evanghelia-in-mana-marxistii-reciclati-si-bolsevicii-crestini-au-actionat-prompt/?fbclid=IwAR2oiJTLpLdnVbwxJ9-fmRxYD8kJ8rg2P30mDa4AxhK3t6hC_FSs-DFPg9s (intervențiile PS Ignatie, acest ierarh atît de apreciat de Baconschi, au fost comentate judicios de Al. Racu la https://alexandruracu.wordpress.com/2019/11/07/saracia-lui-lazar-si-saracia-teologiei-autohtone-cateva-observatii-cu-privire-la-relatia-dintre-capitalism-si-lacomie/)

Deputatul PNL Matei Dobrovie ne asigură că interpretarea progresistă a familiei pămîntești a Domnului Hristos în versiunea recentă a deputatului USR Iulian Bulai (considerată licență poetică de autor) reprezintă o mostră de „denigrare a creștinismului de către ateismul agresiv de tip neomarxist, care-și propune să continue lupta împotriva familiei și a credinței dusă de comunism” (https://www.facebook.com/MateiDobrovieDeputat/). Se subînțelege că în lupta împotriva ateismului agresiv de stînga, Biserica nu poate fi decît de partea creștinismului agresiv de dreapta. În felul acesta, atît stînga, cît și dreapta ajung la același rezultat, împiedicînd prin deturnarea învățăturii de credință legătura dintre om și Dumnezeul întrupat. Reformatorii de stînga se luptă cu reformatorii de dreapta pentru reformarea Bisericii; dezbaterea nu mai este una direct doctrinară, ci este mediată de interpretarea Scripturii.

Spune Dobrovie: „dorința de imagine, de a șoca cu orice preț, îți ia orice brumă de rațiune. La fel, nu este demn să-ți faci imagine pe seama celor peste 50.000 de copii aflați în sistemul de protecție din România. Ce legătură au cu Nașterea Domnului? Niciuna! Dacă deputatul Bulai ar fi citit Pastorala Patriarhului Daniel ar fi aflat multe, inclusiv că anul 2020 este dedicat pastorației părinților și copiilor. De ce?” (https://www.facebook.com/MateiDobrovieDeputat/)

Dacă deputatul Dobrovie ar fi citit pastorala PF Daniel, ar fi aflat însă că între fiecare copil (din cadrul familiei sau din cadrul sistemului social) și Nașterea Domnului este o legătură așa cum este între orice om și Dumnezeul întrupat:

„Când Fiul veşnic al lui Dumnezeu devine Om, El Se arată lumii ca Prunc, nu ca adult. Desigur, Fiul lui Dumnezeu, fiind atotputernic, putea să devină om sub formă de adult, evitând naşterea şi copilăria, creându-Şi umanitatea proprie adultă, aşa cum a creat-o pe cea a lui Adam, la începutul lumii. Dar n-a făcut-o.

De ce? Pentru a ne arăta că El nu vine în lume ca om din afara umanităţii existente, ci din interiorul ei, că începutul existenţei Sale istorice ca Om-Copil a fost deodată darul lui Dumnezeu-Tatăl (cf. Ioan 3, 16) şi darul Mamei Sale, Fecioara Maria.

Iubirea lui Dumnezeu este, în acelaşi timp, atotputernică şi smerită: Cel necuprins încape într-o iesle, Cel veşnic devine un copil.

De ce un copil? Fiindcă un copil nu poate face nimic pentru el însuşi: nu se poate hrăni singur, nu se poate adăposti singur, nu se poate apăra singur, viaţa lui depinde întru totul de iubirea şi grija celor din jur, de iubirea lor dăruitoare.

Prin însăşi prezenţa sa, copilul atenţionează sau cheamă oamenii din jur, în primul rând pe părinţi, dar şi pe alţi oameni, să nu trăiască numai pentru ei înşişi, să nu se îngrijească numai de ei înşişi, să nu se gândească doar la ei înşişi.

Copilul cheamă pe cei din jurul lui să dăruiască şi să se dăruiască, să coboare la o gândire mai smerită, la o simţire mai curată, la o bucurie mai sfântă.

Un copil devine om pentru că s-a întâlnit cu umanitatea altora. El creşte din ceea ce primeşte.” (https://basilica.ro/pastorala-craciun-2019-nasterea-domnului-binecuvantarea-parintilor-si-copiilor/)

Între izolarea forțată produsă de neocapitalismul global și colectivitatea forțată propusă de stînga progresistă, Biserica nu va supraviețui decît în măsura în care nu se va reforma. Ea trebuie să rămînă de partea lucrurilor care vin din interiorul omului. Adică de partea familiei, a comunităților organice – de partea lui Dumnezeu. 

         P.S.
         Precizez că, oricît de fertilă este perspectiva propusă de PF Daniel, ideea că „Fiul lui Dumnezeu, fiind atotputernic, putea să devină om sub formă de adult, evitând naşterea şi copilăria, creându-Şi umanitatea proprie adultă, aşa cum a creat-o pe cea a lui Adam, la începutul lumii” este cel puțin suprinzătoare. Profețiile mesianice care vorbesc despre nașterea lui Mesia din Fecioară în Betleem dintr-o familie descendentă din David contrazic total o astfel de posibilitate. Acesta nu este de altfel singurul neajuns al Pastoralei de Crăciun a Patriarhului Daniel, după cum sper că voi putea să arăt într-o postare ulterioară.