Toate cuvintele
rostite de Hristos pînă în ceasul morții sunt cuvinte de pe cruce.
Toate cuvintele lui Hristos vorbesc de pe
cruce pentru că vorbesc despre crucea lepădării de sine și urmării lui Hristos.
Toate cuvintele lui Hristos de după Înviere au crucea în ele. Crucea nu aduce
noroc, sănătate și fericire, cum crede lumea, ci suferința adusă de lumea din
noi și din afara noastră și bucuria de a trăi în Hristos. Bucuria creștinului nu este bucuria cuiva care a scăpat de suferință și de greutăți, ci bucuria cuiva care întîmpină și poartă totul în Hristos. Crucea nu ne scapă de greutăți și nici nu le face mai ușoare: crucea ne scapă de noi.
Nu putem birui
lumea decît luîndu-ne crucea în Hristos. Dar lumea știe aceasta, așa că ne
oferă crucea în numele lumii. Crucea lumii este crucea care ne apără de
Hristos. Creștinul înlumit se închină pentru a fi ferit de orice l-ar putea
despărți de viața aceasta, de lumea aceasta, de trupul acesta, de modul acesta
de viață. Mesajele publice optimiste care circulă în perioada epidemiei, copiii
românilor din străinătate care vorbesc atît de frumos la televizor în
videoclipuri emoționante despre familie și viață ținînd în mînuțe un steguleț frumos
colorat în culorile curcubeului, mesajele de tipul „dacă suntem răbdători și
buni la suflet ne vom salva cu toții” (pe care l-am întîlnit pe ușa unei
farmacii), sunt mesaje ale morții. Nu va fi nimic bine dacă vom supraviețui
epidemiei, rămînînd la fel. Vom rămîne în moartea noastră, pe care molima doar
ne-a amintit-o.
Răspunzînd Julianei
din Norwich, o mistică din secolul XIV, care suferea pentru păcatele lumii și
nu înțelegea de ce lumea stăruie în păcat, Hristos îi răspunde într-o viziune:
„Trebuie să fie și păcat; dar totul va fi bine, și totul va fi bine și toate
lucrurile vor fi bune”. După cum avea să-i arate în viziunile ulterioare,
păcatul și moartea pot fi biruite, iar slava lui Dumnezeu va străluci peste
creație.
Odată cu viața,
lumea ne dă și moartea. Odată cu moartea Lui, Hristos ne dă și viața Lui. Lumea ne dă crucea despărțirii de Hristos și unirii cu ea; Hristos ne dăruiește crucea despărțirii de lume și unirii cu El. Lumea
ne dă pacea ei, ne asigură că totul va fi bine, deși lumea nu poate da decît
păcatul, răul și moartea. Hristos ne dă pacea Lui:
„Pace vă las
vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure
inima voastră, nici să se înfricoşeze. Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi
veni la voi. De M-aţi iubi v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl
este mai mare decât Mine. Şi acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla,
ca să credeţi când se vor întâmpla.” (Ioan 14, 27-29)