Pagini

Oameni și Locuri

luni, 20 aprilie 2020

Cugetarea la moarte (III)


„Mergem?” o întreba Adam în fiecare dimineață pe Eva. Și în fiecare dimineață Eva răspundea printr-o ușoară înclinare a capului, urmîndu-l pe Adam cu o nerăbdare tot mai greu de stăpînit. De cînd primise porunca să nu mănînce din pomul cunoștinței binelui și răului, Adam nu se mai gîndea la altceva. Iar Eva își respecta bărbatul și îi era recunoscătoare mai ales pentru că-i împărtășise taina pomului înainte de a-i lămuri toate celelalte lucruri, și asta încă din ziua cînd Domnul Dumnezeu o scosese din Adam. Îi spuneau Pomul Puterii, și-l vizitau zilnic, de mai multe ori pe zi.
Grădina stătea nelucrată și nepăzită. Printre buruienile care creșteau tot mai mari, într-o zi se strecură neobservat un străin. Surprins de ușurința cu care putea străbate locul pe care-l urîse și rîvnise de cînd se știa, străinul ajunse în apropierea Pomului, sub ramurile căruia cei doi oameni își petreceau de la o vreme mai toată ziua.
„Păi, dacă a zis El, înseamnă că nu trebuie”, o auzi străinul pe Eva șoptind tristă.
„Da. Așa a zis. Poate că trebuie să așteptăm să se coacă. Poate că nu era bun atunci, dar poate că o să putem mînca altă dată. Cînd o să-L văd, o să-L întreb despre asta”, răspunse Adam hotărît. Eva îl privea admirativ.
În acel moment, străinul le veni în ajutor.
*
Problema nu este minciuna. Minciuna este destul de ușor de demascat prin confruntarea cu adevărul. Problema este că omul nu dorește adevărul. Omul preferă să fie mințit. Astfel, el poate pretinde că este nevinovat. Atunci cînd nu găsește pe cineva care să-i ofere minciuna salvatoare, omul se minte singur. Pentru omul care trăiește în minciună, adevărul devine străin. Dumnezeu devine străin, iar tot ce îi este străin lui Dumnezeu devine un aproape. Îmi este aproape oricine îmi oferă minciuna de care am nevoie: că nu voi muri, că voi trăi veșnic în inima lui muritoare.