„În dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8)
Printre multe alte lucruri, Sfîntul Antim Ivireanul, pomenit ieri, a înființat trei școli „de pomană”, două la Râmnicu Vâlcea și una la București. Erau de pomană pentru că erau gratuite, dar folositoare, spre deosebire de școala publică de astăzi, pe cît de scumpă, pe atît de inutilă. A mai lăsat și niște legături, blesteme atît pentru obștea de la mănăstirea Antim dacă-și neglijează obligațiile față de săraci, cît și pentru tipografia înființată de el:
„Las cu blestem și aceasta: să aibă datorie tipograful să învețe meșteșugul tipografiei unul după altul, pentru ca să nu piară acest meșteșug din țară, nici să se părăsească lucrul cărților pentru folosul țării și pentru ajutoriul casei.” Sf. Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Româneşti, „Așezământul Mănăstirii Antim”, Cap 17: Pentru tipografie (Antim Ivireanul. Opere. Minerva, 1972, p. 336).
Ce-i drept, lucrul cărților nu a fost părăsit, dar mai ales în perioada post-comunistă el a fost dedicat mai degrabă supunerii țării și stricării casei. Poate că și pe vremea lui Antim erau, ca și acum, clerici și ierarhi care vedeau partea plină a paharului, respectiv avantajele oferite de participarea la imperiu – otoman atunci, UEuropean astăzi.
Rezultatele alegerilor de ieri ne arată că ortodoxia are șansa de a redeveni una „de pomană”: cu o capitală condusă de primari și consilieri progresiști, cu un Parlament care va avea destul de probabil o majoritate liberal-useristă, cu ora de Religie tot mai contestată, cu tot mai puțini candidați la admiterea la Facultățile de Teologie Ortodoxă și cu reducerea progresivă a prezenței credincioșilor la slujbe, ortodoxia românească are șansa să fie în sfîrșit abandonată de agenții de vînzări care o conduc în prezent.
Un nou Antim putea să apară oricînd; nu ne-au lipsit străinii care să ne ajute să ne reînvățăm limba și credința prin propria lor pildă. Dar lucrarea și prezența lor a fost ba împiedicată, ba folosită de apărătorii ortodoxiei pe card, adică de oameni care nu aveau decît de cîștigat și nimic de pierdut din propovăduirea adevărului. Dar acum, cînd ortodoxia redevine treptat dar sigur de pomană, e de așteptat ca glasul celor care pînă acum au strigat în pustie să înceapă să se audă.