Unii oameni își iau frumusețile la pachet și le mănîncă pe drum, alții le lasă pentru week-end, alții pentru concediu, de unde se întorc de fiecare dată mai urîți decît erau la plecare.
Înțelept este doar să guști din ceea ce simți că ai putea mînca oricît fără a te sătura vreodată. Dar pentru că îmi este foarte greu să mă opresc la timp, las întotdeauna lucrurile frumoase pentru mai tîrziu. Altădată este țara frumuseților mele.
La cîte lucruri frumoase las în fiecare zi pentru altădată, nu-i de mirare că țara frumuseților mele s-a întins atît de mult încît se vede, se aude și se simte tot mai deslușit. E destul să întorc puțin capul ca să-i zăresc pajiștile și pădurile, lacurile și cerul, oamenii, vietățile și întîmplările ei felurite. În scurt timp nu voi mai putea face un pas fără să intru în țara frumuseților mele, de unde nu știu cum m-aș mai putea întoarce. Este o țară nesfîrșită, care preface în frumusețe pînă și țara mea de acum.