Partea proastă cînd mori, spunea Kurt Vonnegut, e că nu știi ce se mai întîmplă dup-aia. Nu cu sufletul, ci cu lumea. De ce ne-ar interesa ce se-ntîmplă cu lumea după moartea noastră? Pentru că lumea este singurul lucru care contează pentru noi (1 Ioan 2, 15-17).
Ca și cum nu am fi înclinați prin firea căzută să ratăm singurul lucru care contează, mai trebuie să ne confruntăm și cu diverse povești despre adevăr scornite pentru a ne distrage de la adevărul care contează (Luca 10, 42). Unele pot fi adevărate, altele pot fi false. Uneori ne spun un adevăr parțial, alteori ne mint de-a dreptul, dar de fiecare dată aceste scorneli urmăresc să ne abată de la adevărul deplin, făcîndu-ne să iubim lumea mai mult decît pe Tatăl. Ne interesează lumea pentru că suntem din lume și nu vrem să ne lepădăm de ea. Vrem ca lumea să trăiască pentru ca prin ea și odată cu ea să trăim și noi. Vrem viața ei pentru că nu cunoaștem alta.
Ar fi interesant să vedem ce urmează. Unii se tem că vaccinul le-ar putea paraliza sufletul; alții că le-ar putea paraliza trupul. Tocmai pentru că unele temeri sunt îndreptățite, au apărut în legătură cu vaccinul tot felul de teorii conspiraționiste mai mult sau mai puțin plauzibile. La fel de bine este posibil ca teoriile antivacciniste să fie lansate de vacciniști tocmai pentru a-i împiedica pe antivacciniști să-și salveze viața. Într-un univers conspiraționist orice aberație este plauzibilă.
Este greu să nu ai bănuieli față de vaccin cînd știi că oamenii care-l susțin și-au declarat adversitatea față de Biserică, față de familie și față de o școală care ar trebui să-i pregătească pe elevi pentru viață, nu pentru corporație, pentru a se împlini ca persoane, nu pentru a funcționa ca roboți. Dar am uitat lucrul esențial: răul adevărat trece neobservat. Pentru a putea trece neobservat, el eliberează semne false ale prezenței, îndepărtării sau distrugerii lui, precum motorina, bulele de aer și resturile de mobilier lansate de submarinele de război atacate.
Victimele conspirațiilor pleacă de la două certitudini greu de contestat: există rău și liderii țărilor și organizațiilor mondiale sunt dispuși să facă răul, uneori poate cu cele mai bune intenții. Tocmai de aceea unii dintre noi ajung să creadă că orice vine din partea autorităților nu poate fi decît rău. Din păcate, autoritățile nu fac nimic pentru a contrazice această percepție, dimpotrivă, par să se poarte de parcă această perspectivă le oferă un plus de autoritate. Dar această orientare prevăzătoare a noastră exclusiv față de autorități, ca și cum răul nu ar putea veni decît din această direcție, îi face răului sarcina foarte ușoară. Aș spune că le ușurează viața inclusiv autorităților, care pot expedia orice rezervă față de propunerile și deciziile lor ca pe aberații conspiraționiste.
Este adevărat că pentru răul ascuns în adîncurile acestei vieți nu dispunem de un sonar, de un mijloc precis de localizare a prezenței și direcției răului. De aceea trebuie să priveghem, pentru că nu știm cînd se ridică răul la suprafață pentru a ataca (pentru a păstra comparația militară propusă mai devreme, amintesc că submarinele atacau la apusul soarelui). Dar motivul pentru care Dumnezeu nu ne-a înzestrat cu o putere specială de recunoaștere din timp a răului este pentru că ne-a dat ceva mai important. Ne-a spus din ce direcție atacă răul: răul vine între noi și Crucea lui Hristos. Cînd Petru l-a sfătuit pe Hristos să fenteze Crucea, Domnul i-a spus: „Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor” (Matei 16, 23). Răul vine între noi și icoană, cum i s-a arătat diavolul Sfîntului Siluan Athonitul, pentru a-l împiedica să se-nchine (https://siluanathonitul.wordpress.com/2019/09/24/parintele-rafail-noica-despre-sfantul-siluan-athonitul-taranul-cu-doua-ierni-de-scoala-devenitteologul-cel-prea-duios/)
Ca să-l parafrazez pe Vonnegut, partea proastă cînd trăiești este că nu știi ce se-ntîmplă cu sufletul tău acum. Iar sufletului îi scapă singurul lucru care contează pentru că este făcut să creadă că singurul lucru care contează nu-l privește. Sufletul este făcut să creadă că singurul lucru care contează e despre vaccin. Sau că e despre ce se-ntîmplă cu lumea. Cînd Sf. Pavel Pustnicul s-a întîlnit cu Sf. Antonie, l-a întrebat: „povesteşte-mi, rogu-te, cum o duce neamul omenesc, şi dacă prin oraşele vechi se înalţă case noi, şi ce putere guvernează lumea şi dacă mai sunt vreunii pe care demonii să-i ademenească în greşeală?” (http://oglindanet.ro/viata-lui-pavel-tebanul-primul-sihastru-crestin/) Sf. Pavel întreba despre lume ca unul care o biruise în Hristos. Voia ca lumea să descopere și ea singurul lucru care contează. Sf. Pavel plecase în pustie în timpul ultimelor persecuții; între timp, creștinismul primise libertate religioasă, ceea ce făcea ca demonii să fie mai ocupați ca oricînd. Pentru că oamenii trebuiau acum înstrăinați de Hristos și îndepărtați de Cruce.
Falsul rău ne ascunde adevăratul rău (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/01/minciuna-falsa-si-minciuna-adevarata.html). Preocuparea noastră, a unora stăpîniți de duhul lumii, pentru ce se-ntîmplă cu lumea acum, nu face decît să ne împiedice să descoperim care este starea noastră reală. Pentru rău, este important să nu ne cunoaștem starea noastră reală, ca nu cumva să vrem să o schimbăm. Conspirația care ne scapă este cea care face să ne scape lucrurile care contează cu adevărat. Și, de aceea, ne face să ne scape orice altceva. Conspirația care ne scapă se folosește de vaccin pentru a ne face să credem că am localizat răul adevărat, în timp ce ne-a trimis deja în adîncurile apelor acestei vieți, legîndu-ne de lumea aceasta și despărțindu-ne de Hristos și de Viața Lui.
Dacă am muri acum, chiar ar fi o chestie neplăcută.