Prin comparație cu locul de veci al unor profesori universitari de teologie ortodoxă încă activi, apartamentul din strada Cernica al părintelui Stăniloae pare o debara. Conacele de vacanță ale unora dintre ei vor fi probabil integrate la un moment dat în circuitul turistic al firmei Basilica Travel, alături de alte ctitorii monumentale reprezentative pentru mistica și ascetica ortodoxă tradițională.
Faptul că unii clerici ortodocși se bucură de o binemeritată prosperitate ne arată tuturor celor care am fi poate ispitiți să cîrtim că jertfa neprecupețită adusă Bisericii și țării nu rămîne nerăsplătită. Mai devreme sau mai tîrziu, dacă te rogi cît trebuie și-ți faci cu seriozitate și recunoștință treaba pentru care te-a rînduit Dumnezeu, nu se poate să nu primești și tu o casă de vacanță cu tot cu pădurea din preajmă.
Rămîne totuși de neînțeles de ce în timp ce numeroși clerici „au primit cele bune în viața lor”, oamenii din BOR care ar trebui să risipească confuzia și necredința din mintea credincioșilor au preferat să sape o prăpastie mare între clerul care a profitat de binefacerile liber-schimbismului (pînă în punctul în care poate fi confundat cu departamentul de marketing al unei corporații) și populația care s-a bucurat de resturile de la mesele bogaților. Este mai vinovat consumatorul de mici la caserolă decît consumatorul exigent de tocăniță de mistreț (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/11/identitatea-contradictorie.html)? De ce este certat poporul care îndrăznește să vadă ce gust are lumea aceasta cîtă vreme gustarea Domnului este rezervată în practica bisericească ortodoxă actuală copiilor? De vreme ce din lume se înfruptă cu aceeași pasiune și clerul, bănuiesc că răspunsul este stilul. Prin consumerismul său vulgar, poporul compromite consumerismul subtil, spiritual, stilat al elitei bisericești. Poți păcătui în BOR, dar cu o condiție: să o faci cu stil. Așa se explică de ce, după cum observam cu altă ocazie, „în loc ca Biserica să lumineze și să retrezească adevărul în conștiința românilor, mai degrabă îi ceartă cot la cot cu elita pentru că au fost biruiți în mod viclean de un somn de moarte, pentru că au visat la visul american care le-a fost indus hipnotic de o elită niciodată criticată, ci întotdeauna sprijinită de ierarhii și teologii ortodocși români. Inspirate parcă din Politicele lui Patapievici, din interpretarea providențialistă dată neocapitalismului de elita neoliberală și din sentințele sapiențiale împrăștiate prin Dilema, diverse personalități din BOR au căzut de acord că singurii responsabili pentru situația de înstrăinare, nepăsare, iresponsabilitate și abandonare de sine în care ne aflăm nu sînt decît românii înșiși.” (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/01/marea-unire-si-elita-cea-mica.html)
Era de așteptat ca un popor mustrat în mod necinstit, disprețuit de o ierarhie snoabă și parvenită pentru că nu este îndeajuns de stilat, să ajungă să caute povățuire și înțelegere într-o zonă teologică cu un stil compatibil cu cel al periferiei sociale și culturale din România. De pildă, în zona unei pretinse biserici ortodoxe pe stil vechi, care există doar în calitate de asociație religioasă și care profită probabil de confundarea cu ortodoxia canonică a lipovenilor de rit vechi pentru a-și spori numărul de credincioși (vezi detalii la https://www.ziaruldevrancea.ro/special/educatie/92199-schitul-duminica-mironositelor-din-bolotesti-promovat-prin-proiecte-europene-de-consiliul-judetean.html ).
Recent, un „ierarh” al acestei asociații, PS Sofronie Suceveanul, a îndemnat lumea la refuzul vaccinului și al purtării măștii întrucît acestea sunt „spre pierirea sufletului și înrobire”:
„Pentru nimic în lume nu vă vaccinați, refuzați purtatul măștii și feriți-vă de tot ceea ce vă vor impune de acum încolo, pentru că totul va fi spre pieirea sufletului și înrobire. Renunțați la tot ceea ce va oferă ei în schimbul pecetei: la serviciu, la școli, plimbări, hrană etc. Nu vă lăsăți copiii educați și manipulați de aceștia. Ei toți lucrează pentru instaurarea dictaturii medicale și financiare. Toți sunt aleși de stăpâni, toți sunt vânduți, pierduți, și toți sunt în stare de orice pentru a-și îndeplini programul.” (https://sv.pov21.ro/ps-sofronie-suceveanul-nu-realizati-ca-nu-e-vorba-de-virus/)
Din cîte înțeleg, acești oameni nu au autoritatea canonică de a vorbi în numele Bisericii Ortodoxe; dar pentru că reprezentanții BOR au manifestat ezitare, frică și cedare în raport cu autoritățile statului în contextul pandemiei, avînd deja în trecutul recent sau mai îndepărtat o istorie de colaborare vinovată cu statul, fiind așadar o ierarhie compromisă prin oportunism și lașitate pe de o parte, dar păstrînd un aer de superioritate morală și distanțare acuzatoare de un popor disprețuit deja de elita intelectuală, pe de altă parte, poporul se îndreaptă spre acele zone de reprezentare care își asumă virtuțile indispensabile liderului autentic: curaj, responsabilitate, luciditate și empatie. În felul acesta, credincioșii căzuți deja în plasa cercurilor fundamentaliste ajung să prefere niște impostori care par să vorbească cu o limbă vie în locul unor lideri ortodocși legitimi canonic, dar care vorbesc în limba moartă a trădărilor și condamnărilor nedrepte.
Ce ar trebui să le amintim acestor frați și surori mai mici ai noștri, este
că refuzul vaccinului nu te face ortodox și nici nu te bagă în rai; nu-ți pierzi mîntuirea dacă te vaccinezi și nici nu dobîndești mîntuirea dacă nu te vaccinezi. Dacă legăm mîntuirea de vaccin, atunci facem de prisos Întruparea, Moartea și Învierea Domnului, iar toată lucrarea curățitoare și sfințitoare a Bisericii nu mai face doi bani. În rai ne
aduc dragostea și mila lui Dumnezeu, Jertfa lui Hristos, rugăciunile și Tainele Bisericii, credința noastră și măsura în
care credința ne-a schimbat viața și ne-a asemănat lui Hristos. În schimb, ieșirea
din Biserică prin ascultarea de falși proroci ne poate pune într-o primejdie
mai mare decît primirea vaccinului sau purtarea măștii. Chiar dacă Biserica
este condusă deocamdată de lideri care au investit mai mult în moartea lor decît în viața
Bisericii, pentru noi nu există un alt loc unde să mergem, pentru că doar aici avem „cuvintele vieții celei veșnice” (Ioan 6, 67-68). Să le lăsăm cavoul celor din Biserică și dinafara Ei care au preferat cuvintele din capul lor și să nu ne închidem mintea în niște minciuni doar pentru că sunt spuse într-un mod aparent autentic.