Reprezintă vaccinul anticovid, sau orice alt vaccin, un bine comun? Este în măsură o organizație a sănătății să definească, singură, binele comun? În ce fel este asigurat binele comun atunci cînd unui bolnav de covid, vaccinat cu trei doze, DSP-ul îi transmite că „Dacă aveți a treia doză, puteți să mergeți liniștit la serviciu, la mall, unde aveți treabă, că sunteți vaccinat” (https://www.antena3.ro/actualitate/iulian-surugiu-doza-trei-infectat-dsp-poate-iesi-afara-617743.html)
Dintr-un articol publicat în noiembrie 2020:
„Aceste vaccinuri inițiale au fost dezvoltate și evaluate pentru capacitatea lor de a împiedica persoanele infectate să dezvolte simptome, dar nu le împiedică obligatoriu să se infecteze sau, mai important, să fie contagioase în timp ce sunt infectate. Pe baza informațiilor disponibile în prezent, chiar dacă aceste vaccinuri ar fi administrate tuturor oamenilor de pe glob, există puține șanse ca virusul să fie eradicat la scară globală.
Sunt vaccinurile un bine public global? Răspunsul scurt este: probabil că nu. Poate fi chiar ușor irațional să dezbatem această problemă în acest moment – aceste vaccinuri nu există încă și sunt prea multe incertitudini în ceea ce privește impactul lor posibil. Indiferent dacă motivația este profitul sau dorința de a atenua efectele devastatoare ale pandemiei sau ambele, variantele promițătoare de vaccin au fost dezvoltate cu o viteză impresionantă. Cu toate acestea, chiar dacă un vaccin eficient va fi oferit în curînd, din cauza limitărilor capacității de producție la nivel mondial, acesta nu va fi disponibil la o scară suficient de largă timp de multe luni, moment în care situația pandemiei ar putea arăta foarte diferit.
Promovarea agresivă a vaccinurilor ca bine comun crește importanța acestora, producînd așteptări nerealiste și crescînd presiunea politică. Prin această descriere a vaccinurilor ca bine comun se reușește să se acorde prioritate investițiilor masive, dacă nu excesive, de fonduri publice exclusiv în sectorul privat, adică în industria farmaceutică, în detrimentul altor măsuri esențiale pentru atenuarea crizei, în special în ce privește dezvoltarea de tratamente specifice și asistență medicală eficientă pentru pacienții îmbolnăviți de covid.
[…] vaccinurile pot oferi beneficii reale numai dacă sunt administrate ca parte a unui răspuns rațional și cuprinzător, care are în vedere factorii biomedicali, sociali, politici și economici, un răspuns adaptat la situația locală în ceea ce privește criza sănătății și repercusiunile acesteia.” (Nathalie Ernoult, Natalie Roberts, „Are COVID-19 vaccines really a common good for humanity?” https://ideas4development.org/en/covid19-vaccines-common-good-humanity/)
Fără a mai zăbovi asupra absenței oricărei urme de caracter rațional în atitudinea autorităților din România, merită subliniat însă că răspunsul lor nu a fost niciodată adaptat la situația locală. Dimpotrivă, cei care au condus instituțiile statului în ultimii ani au fost dedicați anulării oricărei particularități culturale, economice, sociologice în efortul lor de a transforma România într-o țară ca afară, în acord cu mandatul pe care l-au primit din partea electoratului „[lovit] frecvent în cap de ușile care se bălăngăne în ambele părți” și care nu-și dorea decît „o mărgică, o oglinjoară lucitoare, o diplomă scrisă în limbi străine” (https://www.catavencii.ro/editorial/elita-noastra-la-paris-invata/). Ignorarea realității românești nu avea cum să-i ajute pe specialiștii regimului Iohannis să îndrepte țara într-o direcție bună; i-a făcut doar să integreze dezastrul românesc pe care l-au preluat de la PSD în dezastrul global pe care stînga și dreapta din întreaga lume și-l pot revendica cu aceeași îndreptățire.
Autoritățile de la noi au repetat punctual erorile făcute de statele mai puternice; își imaginau oare că în România va reuși tot ceea ce a eșuat în restul lumii? De pildă, organizarea loteriei vaccinării a avut rezultate slabe (https://www.healthline.com/health-news/a-1-million-lottery-didnt-improve-covid-19-vaccination-heres-what-did) în SUA și Australia. Dincolo de cele trei milioane de euro aruncate de guvernul român în loteria vaccinării (https://www.agerpres.ro/english/2021/09/30/vaccine-lottery-to-kick-off-on-sunday-with-15-000-000-lei-in-prizes-up-for-grabs--788839), întrebarea este cum mai poate fi susținută ideea de bine public al vaccinării cîtă vreme campania de vaccinare este promovată prin mijloace care anulează demnitatea persoanei? Poate fi jucată sănătatea publică la păcănele? Poate fi asociat un bine public cu o activitate care produce dependență, grave tulburări de comportament, iresponsabilitate și violență? Dacă jocul de noroc afectează caracterul moral (pentru o critică a asocierii vaccinării cu loteria vezi https://www.theamericanconservative.com/state-of-the-union/a-lotto-wasted-on-a-vaccine-push/), ce sens mai au argumentele etice în favoarea vaccinării?
În articolul „Cultura drogului”, Bill Bryson observa că una dintre diferențele majore dintre americani și englezi consta în modul în care erau prezentate medicamentele în reclame: în Anglia „reclama la o capsulă împotriva guturaiului promite doar că are să te ajute să te simți puțin mai bine”. În schimb,
„Reclama la același produs în America îți garantează vindecarea totală și instantanee. Un american care ia compusul miraculos nu numai că azvârle halatul și se întoarce imediat la serviciu, dar se simte mai bine decât s-a simțit vreodată în ultimii ani și sfârșește ziua distrându-se strașnic la bowling.
Morala este că britanicii nu se așteaptă ca medicamentele cumpărate fără rețetă să le schimbe viața, în timp ce americanii nu se mulțumesc cu mai puțin.” (B. Bryson, Însemnări dintr-o țară mare, editura Curtea veche, 2011, p. 30. Articolul original poate fi citit la https://www.independent.co.uk/arts-entertainment/bryson-s-america-why-americans-have-a-love-affair-with-drugs-1046374.html).
Autoritățile din România au susținut vaccinurile anticovid de parcă ar fi făcut o reclamă la un produs miraculos pentru americani; iar pentru că majoritatea românilor nu s-a putut recunoaște în acest profil al amatorului de sănătate totală și instantanee, reprezentanții statului îi acuză că sabotează binele comun.