Scandalul produs de investigația Recorder nu înseamnă nimic. Într-un stat corupt, Patriarhul, alți ierarhi sau preoții pot fi găsiți vinovați de orice abuz imaginar și nevinovați de orice abuz real; într-un stat corupt, determinarea vinovăției lor nu are nici o legătură cu implicarea lor reală, ci reprezintă o pîrghie a puterii, care poate dezvălui greșelile inexistente ale clerului sau, la fel de bine, le poate ascunde pe cele reale în funcție de interesele politice de moment. În același timp, sub pretextul „salvării Bisericii”, este de așteptat ca ierarhii și preoții să denunțe cu atît mai mult „atacurile asupra Bisericii” cu cît vor fi mai vinovați.
Știm ce contează pentru putere, știm ce contează pentru liderii ortodocși; dar știm oare nu doar ce contează pentru noi (și anume, pacea mincinoasă obținută cu prețul adevărului), ci și ce ar trebui să conteze?
Ce ar trebui să conteze în primul rînd pentru noi este ca Biserica, adică ierarhia, preoții și poporul credincios să păzească și să mărturisească drept dreapta credință. A mărturisi dreapta credință o poate face și un necredincios; dar numai un credincios o poate mărturisi drept, adică prin propria lui viață de zi cu zi.
Biserica este atacată peste tot, în Apus și în Răsărit. Dar motivația și obiectivele acestor atacuri diferă: dacă în majoritatea țărilor creștinismul este atacat pentru că este prea diferit de cultura societăților respective, la noi ortodoxia este atacată pentru că nu seamănă încă suficient, pentru că nu a asumat încă deplin dogmele toleranței, diversității și inclusivității în ciuda eforturilor unei generații de teologi ortodocși liberali care s-a impus în învățămîntul teologic ortodox din România și în media ortodoxă instituțională.
Mi se pare destul de probabil ca scandalul produs de investigațiile Recorder să urmărească obținerea unei atitudini favorabile vaccinării din partea Patriarhiei. După cum se exprima recent un deputat,
„Trebuie o informare adaptată la nivelul de înţelegere a unui popor care are o doză foarte mare de misticism. Ţările care au avut un progres semnificativ în vaccinare au avut ca vector important de răspândire a informaţiei corecte despre vaccinare Biserica. Or, noi nici la această oră nu-l avem pe patriarh ca un model de promovare a vaccinării” (https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-25088170-ungureanu-usr-despre-pelerinajele-religioase-permise-conditiile-actuale-scapa-cine-poate-patriarhul-nu-model-promovare-vaccinarii.htm)
Sustragerea prelungită a Patriarhiei de la obligația de a oferi un răspuns în legătură cu aspectul moral al vaccinării a făcut posibilă nu doar intensificarea presiunilor din partea statului, ci și dezvoltarea unei înțelegeri morale distorsionate printre credincioși. Astfel, în timp ce teologi liberali justifică vaccinarea în termenii învățăturii creștine (vezi la https://republica.ro/ce-i-crestineste-sa-faci-in-pandemie-sa-te-vaccinezi-sau-sa-nu-te-vaccinezi și la https://republica.ro/scrisoarea-unui-teolog-vaccinat-diferenta-dintre-olanda-zatee-si-romania-crestina-despre-vaccin-fatarnicie), refuzul vaccinării este de asemenea justificat în termeni teologici, apocaliptici, printre numeroși credincioși, care ajung să asimileze Euharistia adevăratului vaccin, iar vaccinul anticovid este privit ca pe o înșelătorie demonică. Chiar dacă tăcerea Patriarhiei i-a oferit posibilitatea ÎPS Teodosie să puncteze poate decisiv, consolidîndu-și reputația de ierarh conservator, dedicat poporului, atenția sa la frămîntările reale ale poporului merită salutată:
„De aceea mulți văd acest certificat, când văd că se moare de la vaccin, mă întreabă: aceasta este o pecete, ca la Apocalipsă? Ce-i aceasta? Deci aduce multă îndoială, multă panică acest vaccin, fiind impus. Cum să impui un vaccin? Era un vaccin la copii care se făcea și era necesar copilului trebuia să fie pregătit, dar nu murea nimeni de la acest vaccin. Au fost niște excepții, când unii au rămas surdo-muți sau cu diferite afecțiuni, nu erau erau făcute bine, dar unul la un milion! Dar aici sunt atâtea cazuri și cunosc că pe mine mă anunță: iată, a pățit, cum facem? Cum să ne rugăm pentru cel care a fost vaccinat și a murit?” (https://www.activenews.ro/stiri/IPS-Teodosie-se-pronunta-total-impotriva-certificatului-de-vaccinare-Este-un-mar-al-discordiei.-Dupa-vaccin-unii-au-murit-iar-altii-s-au-imbolnavit-din-nou.-Cum-s-au-imunizat-Sper-ca-nu-vor-sa-ajunga-si-la-Biserica.-Libertatea-e-data-de-Dumnezeu-169953 sublinierea cu aldine în original; [update, 16.10.2021: vezi și comunicatul de presă al Arhiepiscopiei Tomisului, prin care liderii ortodocși se sustrag practic de la obligația de a aprecia în sensul moralei creștine decizia vaccinării și care anulează practic declarațiile făcute de ÎPS Teodosie în cadrul emisiunii de la Radio Dobrogea: https://arhiepiscopiatomisului.ro/2554/ips-teodosie-nu-este-antivaccinist-dar-este-contra-obligarii-sau-constrangerii-prin-frica-la-vaccinare/ ]).
Acest răspuns al ÎPS Teodosie, prin care aborda public atît certificatul verde, cît și vaccinul propriu-zis, a fost criticat puțin mai devreme de un comunicat al Patriarhiei, a cărui severitate poate fi înțeleasă și din perspectiva efectelor investigației recente a Recorder: „Trebuie distins în mod clar între problema certificatului verde, care e una nuanțată, și îndemnul unui cleric împotriva vaccinării. Ultimul e total și ferm dezavuat de Biserică. Iraționalul antivaccinism justificat religios rămâne o mare și riscantă neînțelegere care îi poate transforma pe unii în martirii unei cauze false” (https://www.g4media.ro/patriarhia-romana-respinge-dur-mesajele-lui-ips-teodosie-indemnul-unui-cleric-impotriva-vaccinarii-e-total-si-ferm-dezavuat-de-biserica-datoria-rationala-a-fiecaruia-dintre-noi-este-sa-asc.html).
Dar
responsabilitatea pentru toate aceste neînțelegeri îi revine în primul rînd Patriarhiei,
care a așteptat cu lașitate ca problema să dispară de la sine. Nu domnule Bănescu, nu doar
certificatul verde reprezintă o problemă nuanțată, ci în primul rînd vaccinarea
însăși, care, tocmai pe fondul tăcerii Patriarhiei, a ajuns să fie percepută de
tot mai mulți creștini ortodocși ca o lepădare de Dumnezeu. Patriarhia nu a
răspuns nici pînă acum la o serie de întrebări obligatorii, formulate deja de
peste un an atît în spațiul public, cît și în Biserică printre credincioși. De ce sunt credincioșii vinovați pentru dezvoltarea unui „antivaccinism irațional” în condițiile în care Patriarhia nu a intervenit niciodată pentru a lămuri aspectul creștin al problemei, arătînd că, în ciuda aparențelor, BOR nu și-a pierdut simțurile, respectiv capacitatea de percepere a unor frămîntări grave apărute printre credincioși în contextul campaniei de vaccinare?
Iată doar o parte dintre aceste întrebări la care Patriarhia ar trebui să răspundă de urgență:
– Este refuzul sau amînarea vaccinării o dovadă de egoism? Mai precis, în termeni creștini, este vaccinarea – sau refuzul ei – un păcat?
– Este acceptarea vaccinării o lepădare de Dumnezeu?
– Reprezintă acceptarea vaccinării o formă de solidaritate creștină?
– Este morală vaccinarea copiilor în condițiile în care sistemul lor imunitar este rezistent la virus, dar este vulnerabil la vaccin?