Vremurile normale nu sunt vremurile în care balaurii nu mai există. Balaurii există atît în vremurile normale, cît și în vremurile anormale. Diferența este că în vremurile normale balaurii sunt recunoscuți ca balauri și, prin urmare, sunt urîți, temuți și înfruntați. În vremurile anormale, însă, balaurii sunt împărțiți în balauri răi și balauri buni, balauri de stînga și balauri de dreapta, balauri mari și balauri mici, veninoși și neveninoși, progresiști și credincioși, în dușmani naturali și aliați naturali.
În vremurile anormale este cultivată compania balaurilor buni. În vremurile anormale, balaurii buni ajung liderii Bisericii și stabilesc criteriile de recunoaștere și deosebire a balaurilor buni de balaurii răi. De aceea, în vremurile anormale, este aproape imposibil să ajungi la balaurii cei mai răi: toată lumea te va opri, urîndu-te, temîndu-se de tine și înfruntîndu-te pentru a te împiedica să-i ameninți pe balaurii cei mai buni.