„Chiar dacă a făcut vaccinul, consider că a fost un sacrificiu pentru a menține în stare de funcționare Biserica” e de părere cineva în legătură cu decizia PF Daniel de a se vaccina anticovid (https://www.activenews.ro/stiri/Patriarhul-Daniel-sustine-ca-s-ar-fi-vaccinat-anti-Covid-170949)
Am observat și cu alte ocazii confuziile grave existente în lumea ortodoxă din România, care manifestă un refuz categoric de a deosebi între servilism și smerenie, între tăcerea lașă și ascultare, între discursul despre credință și credință, între tupeu și îndrăzneală creștină, între încăpățînarea egolatră și statornicie. Comentariul de mai sus îmi arată că lista confuziilor spirituale care abundă în ortodoxia românească de astăzi este chiar mai lungă decît mă temeam. Pentru că de data aceasta ne confruntăm cu confuzia dintre compromis și sacrificiu.
Oare ce se-ntîmpla dacă nu se vaccina: închidea statul bisericile și mănăstirile? Putem presupune că Patriarhul s-a vaccinat pentru a-i scăpa pe restul slujitorilor de această obligație? Dar în acest caz, prețul nu este prea mare, dacă se va sluji cu biserici goale? Oare cît de bine funcționează o Biserică în care credincioșii tind să-și piardă încrederea? Ce funcționare e asta, în care credincioșii nu primesc nici o lămurire și sunt lăsați să-și închipuie orice?
Dacă a fost un sacrificiu, nu a fost pentru Biserică, ci pentru funcționarii care funcționează în Biserică. Iar acesta nu mai este sacrificiu. Se numește compromis.
Sacrificiu este pentru adevăr, iar un sacrificiu pentru adevăr nu este nici ambiguu și nici nu este dedus de fiecare după nivelul lui de confuzie spirituală.