Într-un text pe care l-am postat pe acest blog cu aproximativ o lună în urmă, observam că „în timp ce vacciniștii consideră că știu ce este mai bine pentru toată lumea, nevaccinații consideră că fiecare știe ce este cel mai bine pentru el” (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/10/diferenta-principala-dintre-vaccinisti.html) Între timp, însă, tăcerea ierarhiei ortodoxe în legătură cu problema vaccinării obligatorii i-a lipsit pe nevaccinați de sprijinul moral necesar pentru a rezista șantajului etic și emoțional al vacciniștilor, astfel încît mulți dintre ei s-au transformat inevitabil în antivacciniști. Patriarhia a tratat speculațiile apocaliptice pe marginea vaccinurilor anticovid ca pe niște pure aberații, dar nu a spus nici un moment că vaccinul nu este pecetea antihristului sau că ființa umană nu poate fi făcută să se-nchine lui antihrist fără voia ei. Această tăcere disprețuitoare a Patriarhiei în legătură cu neliniștile credincioșilor nevaccinați nu a făcut decît să-i expună unor interpretări teologice neortodoxe ale funcțiilor acestor vaccinuri. Absența unor lămuriri minime din partea celei mai înalte autorități bisericești i-a determinat pe mulți nevaccinați să răspundă vaccinării obligatorii cu antivaccinarea obligatorie. Așa cum pentru un vaccinist nevaccinatul nu poate fi considerat om (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/11/noul-aproape.html), tot astfel pentru un antivaccinist vaccinatul este deja un mutant.
Declarația de astăzi a PF Daniel, confirmată ulterior de dl Bănescu, a produs o mare dezamăgire printre ortodocșii antivacciniști, unii dintre ei acuzîndu-l pe Patriarh de trădare, alții încercînd să-i justifice gestul prin cele mai copilărești explicații imaginabile (vedeți comentariile de la https://www.activenews.ro/stiri/Patriarhul-Daniel-sustine-ca-s-ar-fi-vaccinat-anti-Covid-170949 ) Unii sunt descumpăniți, alții refuză să creadă, cîțiva se așteptau să o facă; pentru unii gestul reprezintă o demonstrație a principiului „curat ca porumbelul și înțelept ca șarpele” în timp ce alții îl văd ca pe o concesie făcută vîrstei, șantajului mediatic sau statului. În fine, unii cred că nu s-a vaccinat cu adevărat, ci doar a spus că a făcut-o.
Pînă în acest moment nu am întîlnit încă și argumentul fundamental al degetelor încrucișate, care-ți permite să spui o minciună fără să minți efectiv, dar sunt deja formulate suficiente justificări de acest tip încît foarte probabil că nici nu va mai fi nevoie de un asemenea argument bine întemeiat în tradiția explicațiilor decisive.
Cu toate acestea, dincolo de implicațiile gestului PF Daniel pentru întreaga lume ortodoxă, nu doar din România, și care nu pot fi anulate prin interpretarea lui ca pe un gest strict personal, merită subliniat că declarația purtătorului de cuvînt al Patriarhiei nu justifică valorificarea vaccinării Patriarhului în sens vaccinist: „Vă pot transmite oficial că Părintele Patriarh a confirmat astăzi, într-o scurtă întâlnire cu presa, la ieșirea din Parlament, că s-a vaccinat. Poziția favorabilă a BOR față de vaccinarea în sine ca act medical profilactic și benevol este deja foarte bine cunoscută.” (https://www.stiripesurse.ro/patriarhul-daniel-vaccinat-anti-covid-19_2111865.html) Comunicatul se referă așadar strict la „vaccinarea în sine ca act medical profilactic și benevol”, iar aceasta este poziția oricărui om normal la cap, creștin sau necreștin, vaccinat sau nevaccinat. Nu doar că nu este vorba în această declarație despre vaccinul anticovid, dar nici nu este susținută vaccinarea obligatorie în general.
Reacția violentă a ortodocșilor antivacciniști ne arată însă cît de grav au degenerat lucrurile într-un mediu care ar fi trebuit să cultive discernămîntul duhovnicesc, dreapta judecată. Iar principala responsabilitate pentru marginalizarea și radicalizarea acestor credincioși îi revine, după cum am mai spus, Patriarhiei. Mai mult decît recunoașterea bruscă a vaccinării în fața mass mediei mai întîi, și nu înaintea credincioșilor, oameni devotați în mod sincer Bisericii ortodoxe sunt răniți de tăcerea de pînă acum a Patriarhiei. Această tăcere prelungită și după toate aparențele lașă a ierarhiei BOR i-a lăsat pe mulți pradă tendințelor antivacciniste importate la noi din mediul fundamentalist american.
Iar acum, odată cu declarația brutală a Patriarhului și lipsită de orice considerație pentru cei mai mici dintre noi, credincioșii opuși vaccinării obligatorii descoperă că ei de fapt nici nu contează pentru Biserică și poate că nici nu au contat vreodată (vezi și http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/11/ce-anume-conteaza-cu-adevarat.html). Pentru mulți dintre ei descoperirea ar putea orienta ostilitatea antivaccinistă față de stat și împotriva Bisericii, percepută de-acum înainte ca un complice cu statul în lupta împotriva credincioșilor autentici. Tăcerea incalificabilă a Patriarhiei din ultimele luni, care a culminat cu această declarație brutală a Patriarhului, îi va face pe credincioșii care se vor simți inevitabil trădați nu atît de recunoașterea că s-a vaccinat, ci de felul în care a recunoscut-o, să perceapă BOR tot mai puțin ca pe o Biserică națională și tot mai mult ca pe una dintre instituțiile statului – dacă nu cumva de-a dreptul ca pe o biserică a satanei.