Mitropolitul Tihon Șevkunov al Pskovului și al Porhovului este un apropiat al lui Vladimir Putin, este regizor și scriitor, fost stareț al unei mănăstiri închinate creștinilor ruși uciși de comuniști, a contribuit la amplificarea panicii cauzată de epidemie, comparînd-o cu cel de-Al Doilea Război Mondial, cerându-le credincioșilor în martie 2020 să nu participe la slujbe, ci să se roage acasă (https://orthochristian.com/129855.html), iar în iulie 2021 mitropolitul Tihon anunța că „preoții care se opun vaccinării pot fi supuși penitențelor canonice” (https://spzh.news/ro/zashhita-very/81129-strasti-po-vakcine-i-vakcinacii) deși, după cum s-a remarcat chiar în articolul respectiv, la fel de responsabil ar trebui să fie și clericul a cărui recomandare pentru vaccinare a expus persoanele care l-au ascultat la îmbolnăvirea gravă sau chiar moartea cauzată de vaccin. Aceste informații ar trebui să ne facă să tratăm cu prudență observațiile mitropolitul Tihon. Cu toate acestea, modul în care mitropolitul Tihon descrie Revoluția Rusă din 1917 ca formă de demonizare colectivă merită avut în vedere ca interpretare teologică nu doar a evenimentelor petrecute în Rusia cu peste o sută de ani în urmă, ci și a oricărei încercări de a realiza o împărăție a lui Dumnezeu pe pămînt.
Din cîte se pare, astăzi, guvernul care conduce țara noastră este condus el însuși de niște indivizi cu pistolul la șold în stilul lui Groza în 1947, iar toate negocierile parlamentare sunt mai degrabă un spectacol realizat pentru a da impresia unei aparențe democratice și pentru a induce populației un fals sentiment de încredere în instituțiile statului. Însă nu doar ideologiile seculare urmăresc să impună astfel de viziuni revoluționare, ci pînă și creștinii pot cădea pradă acestei înșelări. De fapt, spune mitropolitul Tihon, creștinii sunt într-un sens mai expuși decît necreștinii tocmai pentru că ei sunt implicați, în chiar virtutea statutului lor de creștini, în războiul spiritual. Din punct de vedere creștin, problema nu ține doar de faptul că noua religie a sănătății perfecte, realizabilă prin manipularea genetică susținută de progresul biotehnologiei, construiește în prezent tocmai un astfel de rai realizat cu forța prin decret de stat. Problema este că o mare parte dintre creștini îmbrățișează cu speranță ideea, văzînd în sănătatea trupească un ideal creștin, iar în realizarea Împărăției lui Dumnezeu pe pămînt împlinirea Evangheliei. Pentru că am întîlnit personal semnele unei asemenea rătăciri printre unii creștini ortodocși, am tradus în continuare cîteva fragmente revelatoare din Predica mitropolitului Tihon despre vindecarea demonizaților din ținutul Gadarenilor (Matei 8, 28-34) din 15 noiembrie 2020.
(Gh. Fedorovici)
Mitropolitul Tihon Șevkunov al Pskovului și al Porhovului: Despre felul în care indivizii și națiunile ajung să fie posedați de demoni
Sfinții părinți ne avertizează să nu ne gândim prea mult la asta, pentru că este o problemă care depășește capacitatea minții umane. De regulă, atunci cînd oamenii încep să se gândească la asta, cad într-o stare în care demonii încep să le stăpînească mintea și sufletul. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem și să știm ce înseamnă un astfel de fenomen! Concentrarea continuă asupra subiectului distrugător și nemilos al demonilor – care există cu siguranță – poate scoate pe cineva din minți și poate face din el o jucărie a demonilor. Dar este necesar să ne amintim acest lucru.
Uneori, națiuni întregi ajung să se supună acestor ființe spirituale, demonii. Demonii intră în sufletele oamenilor, care apoi se unesc în spirit cu răul și nebunia și apoi se distrug pe ei înșiși, își risipesc mințile și-și nimicesc propria țară. Ei fac lucruri teribile într-o stare de extaz, buimăceală și bucurie infernală de care mai tîrziu le este rușine și nu înțeleg cum ar fi putut să facă astfel de lucruri! Ei au impresia că își realizează visul, dar acel vis le-a fost trimis de diavol și însușit de la diavol. Din cînd în cînd vedem cît de periculos procedează un om cînd se află într-o stare de „sânge înfierbîntat”, așa cum a scris Sf. Ignatie (Briancianinov), și ca un posedat, zvîcnește după un anumit scop. Își dorește foarte mult să realizeze acel scop și de aceea nu acordă atenție la nimic altceva, nu aude nimic altceva și este într-o stare de extaz total, ca într-o beție puternică. Putem vedea că ceva ciudat și anormal i se întîmplă acelei persoane. Are bucurie, dar este o bucurie demonică.
[…] Cu siguranță, forțe din străinătate au participat și la Revoluție. Dar noi am acceptat cu bucurie acest demon al revoluției și am distrus o țară mare. Ulterior, cînd oamenii și-au venit în fire, și-au reproșat nebunia. Dar era prea tîrziu! Imaginați-vă nebunia demonică! Primul ordin al Guvernului provizoriu, visul acelor liberali corupți, a fost să înceteze măsurile disciplinare într-o armată în stare de război. A doua idee nebună care se fierbea în vîltoarea demonică a fost ordinul de a concedia toți guvernatorii și viceguvernatorii. Întreaga verticală a puterii s-a prăbușit. Germanii care se retrăseseră sub Nicolae al II-lea înaintau. Poliția și jandarmeria au fost desființate și a fost creată o miliție populară folosind criminali eliberați din închisori (așa-numiții „pui ai lui Kerenski”). Aceste acțiuni nebunești ale oamenilor stăpîniți de demoni, susținute de partea demonică a populației, au continuat pînă în 1917, cînd Rusia se prăbușise. Germanii erau în preajma Petrogradului. Industria a fost ruinată, agricultura s-a stins. În 1918, produsul național brut ajunsese la doar treizeci la sută față de cel din anul precedent. Războiul civil a izbucnit. Iar acele exaltări legate de răsturnarea lui Nicolae al II-lea, imensa înflăcărare pentru o lume nouă, erau o nebunie totală.
[…] Întreaga structură a Bisericii a fost practic distrusă; milioane de oameni reprimați; un număr astronomic de morți; cultura desființată, iar o mare moștenire spirituală și culturală distrusă sau scoasă din țară. În provincia noastră [Pskov] există o mulțime de biserici ruinate și moșii vechi. În nebunia lor demonică, oamenii au distrus tot ce avea mai bun țara. S-a ajuns la punctul în care moștenirea noastră religioasă și non-religioasă a fost negată și respinsă. Abia în 1934 școlarilor li s-a permis să studieze istoria și literatura.
Posesiunea sinucigașă demonică se întîmplă adesea în marile comunități de oameni. Medicii vorbesc despre asta în alt fel, dar ceea ce spun ei este totuși interesant. Pregătesc acum articole despre evenimentele din 1917 și mă gîndesc, Doamne, cum ar putea oamenii să-și incendieze propria casă cu convingerea de fanatici sinucigași?! Mulți medici din acea vreme – Bekhterev, Rossolimo, Ivan Petrovici Pavlov și alții – nu erau străini de starea de spirit revoluționară. Chiar și așa, toți spun că a fost o psihoză în masă. Dar creștinii ortodocși spun că a fost posesie demonică. Din păcate, mulți creștini ortodocși sunt departe de a înțelege pe deplin acest lucru. Evenimentele din 1917 vorbesc tocmai despre asta.
Ca să fiu sincer, nu toți oamenii religioși au văzut evenimentele revoluționare ca fiind malefice, demonice și sinucigașe. Mai mult, seminariile teologice au fost adesea focare ale mișcărilor revoluționare. La sfîrșitul secolului al XIX-lea pînă la începutul secolului XX, celulele revoluționare s-au format într-un număr de seminarii. Asta înseamnă că a existat o adevărată slăbire a Bisericii, un delir demonic. Nu întîmplător unul dintre secretarii partidului comunist din țara noastră a fost un fost seminarist. Cel mai îngrozitor lucru este că o persoană care are credință și-o poate pierde. Cine își pierde credința? Cineva care o avea cîndva. Cine devine posedat demonic? În mare parte credincioșii – diavolul îi atacă. Diavolul nu este atît de interesat de necredincioși – ei sunt în afara lui Dumnezeu în starea lor. Trebuie să ne amintim asta. Și cîți preoți și episcopi au salutat cu bucurie și evenimentele din februarie 1917! Mulți dintre ei au devenit noi martiri după ce și-au venit în fire. Cu siguranță, este ușor pentru noi să vorbim despre asta în retrospectivă. Și, desigur, nu judecăm pe nimeni. Dar această posesie demonică se furișase chiar în inima poporului nostru credincios!
Posesia demonică este o realitate. Oricît de mult ar rîde puterile diabolice de această observație! Tocmai ei sunt cei care rîd de noi cînd vorbim despre boala spirituală a posesiunii demonice, a posesiunii de către diavol. Pentru diavol nu este nimic mai util decît să-i convingi pe oameni că el nu există, că nu există posesia demonică, că pur și simplu nu se poate ca el să preia complet o persoană și să o conducă acolo unde dorește, făcînd-o în așa fel încît persoana nici măcar să nu ghicească ce se întîmplă. Acea persoană va crede cu bucurie că acele gînduri sunt ale ei, că este propria ei decizie.
Frați și surori! Să ne amintim că fiecare dintre noi poate întîlni această boală, la fel ca și bolile somatice obișnuite, pe propriile drumuri. Niciunul dintre noi nu are garanții. Este foarte arogant și mîndru să crezi că asta se întîmplă doar altundeva cu altcineva, dar nu și nouă. Oamenii au tendința de se protejeze de gîndurile inconfortabile. Dar cînd se produce această boală, ei ridică din umeri și spun: ce putem face? Există semne ale acestei boli. Nu înseamnă neapărat că persoana afectată va urca pe zid și va arunca cu lucruri în jur. Sfinții părinți ne spun ce se întîmplă cu sufletul uman, cu moralitatea unei persoane, atunci cînd este stăpînită de un spirit demonic. Este mîndrie, încredere numai în sine, răzvrătire lăuntrică împotriva Bisericii cu regulile și viața ei, îngîmfare, judecată, nerecunoașterea propriilor greșeli, încăpățînare în păcatele proprii – nu este vorba în primul rînd despre păcatele trupești, ci despre păcatele cu gîndul, cele emoționale. Dacă simțiți asemenea stări, atunci mergeți și vorbiți cu un preot; veniți la spovedanie și vorbiți despre mai ales despre lucrurile acestea, pentru că această boală este periculoasă și are consecințe foarte grave pentru suflet și pentru mîntuirea lui.
Rareori vorbim despre acest subiect. Și slavă Domnului! E prea înfricoșător! Dar din cînd în cînd suntem obligați să amintim turmei noastre și nouă înșine despre asta, indiferent de modul în care oamenii se raportează la această chestiune (indiferent că o tratează cu nemulțumire și neînțelegere), pentru a ne feri pe noi înșine și pe cei apropiați de posibilitatea de a fi afectați această boală gravă – care este vindecată numai prin smerenie, iubire, pace, nădejde în Dumnezeu și rugăciune către Domnul.
Domnul să vă păzească!
(Mitropolitul Tihon Șevkunov al Pskovului și al Porhovului, „Despre felul în care indivizii și națiunile ajung să fie posedați de demoni.” Predică despre vindecarea demonizaților din ținutul Gadarenilor, 15 noiembrie 2020. Traducere de Gh. Fedorovici de la adresa https://orthochristian.com/135448.html)