O nouă normalitate, construită printr-o nouă înțelegere a realității, redefinește totul, inclusiv categoriile religioase fundamentale. Profitînd de tăcerea lașă a majorității ierarhilor și teologilor ortodocși instituționalizați, noua paradigmă medicală a reinterpretat și creștinismul. Astfel, în prezent aproapele nu mai este definit de statutul lui de ființă umană, ci de statutul lui de vaccinat. Din acest motiv, nu pot fi aproape aproapelui meu decît în măsura în care nu reprezint o amenințare pentru el. Decît în măsura în care nu sunt purtător de moarte. Decît în măsura în care moartea mea mă omoară doar pe mine, nu și pe el.
Vaccinîndu-mă, îmi rezerv moartea doar pentru mine. Nevaccinatul nu refuză doar un simplu vaccin: refuză să împărtășească noua condiție umană. Refuzînd să fie un aproape pentru aproapele său, nevaccinatul refuză practic să fie o ființă umană. Întrucît nu este o ființă umană, el poate fi supus oricăror restricții, sau chiar eliminat pur și simplu (eventual prin sistemul de „sănătate”), așa cum poate fi eliminat prin avort orice bebeluș nenăscut, care, la rîndul lui, nu este considerat ființă umană.
Vaccinul îmi permite astfel să fiu aproape față de semenii mei în mod fizic și, pentru că mă apropii fizic, devin aproape și în mod spiritual. În noul creștinism, ordinea spirituală este subordonată celei fizice. Refuzînd să mă vaccinez, refuz să fiu aproape de aproapele meu, ținîndu-l la distanță și făcînd imposibilă iubirea milostivă creștină pe care ne-o cere Hristos.
Tot mai puțini creștini mai sunt capabili să vadă că avem de-a face cu o rescriere a esenței învățăturii creștine, care spune că așa cum moartea a venit printr-un om – Adam – la toți oamenii, tot astfel viața vine printr-un om – Hristos, Dumnezeu și omul uniți în Persoana Fiului – la toți oamenii. În noul creștinism, prin vaccinare opresc transmiterea morții pe care o permit doar oamenii căzuți: nevaccinații. Vaccinatul nu este doar mîntuit – este un mîntuitor.
Teribil este că oamenii au ajuns să gîndească așa în condițiile în care, după cum o demonstrează zone din lume unde populația este vaccinată aproape integral, vaccinurile actuale nici măcar nu reușesc să împiedice transmiterea bolii. Cu atît mai mult apariția unui medicament care va încheia efectiv pandemia, precum și posibilitățile tot mai accesibile de editare genetică a embrionilor umani ar trebui să ne facă să vedem observația Mîntuitorului „Dar Fiul Omului, cînd va veni, va găsi, oare, credinţă pe pămînt?” (Luca 18, 8) într-o lumină nouă. Pentru că, judecînd după speranțele și credința oamenilor de astăzi, edificarea unui rai pe pămînt pare tot mai apropiată. Și pentru că este un rai, evident că toți locuitorii lui vor fi aproapele unuia față de altul. Dar atunci cînd va veni Fiul Omului, va mai găsi, oare, și oameni pe pămînt?