Este impresionant eroismul poporului ucrainean. Sper că-și va recîștiga țara și mai ales că va redescoperi în această luptă adevărata lui libertate, cea care nu poate veni decît de la Dumnezeu. Bineînțeles, dacă i-ar fi rezistat măcar pe sfert lui Soros așa cum i se împotrivește acum lui Putin, foarte probabil în prezent nu ar fi fost nici un război în Ucraina. Dar la fel ca românii și restul ultimelor popoare creștine și tradiționale din Europa, nici ucrainenii nu au resimțit vreo clipă societatea deschisă ca pe o amenințare, ca pe un totalitarism soft. Probabil că după decenii de totalitarism hard, formele subtile de condiționare erau percepute ca daruri ale libertății.
Din acest
motiv, nici Putin nu are – și nici nu a avut de altfel – vreo șansă de a cîștiga războiul actual din
Ucraina. Problema lui
Putin nu este că „Rusia nu e America”, cum observa Cristoiu zilele trecute (https://www.cristoiublog.ro/rusia-nu-i-america-de-aceea-ea-n-are-cum-sa-cistige-un-razboi-pe-care-l-a-declansat-imitind-america/), ci că Rusia
nu mai este Rusia. Din acest motiv, Putin nu are vreo șansă de a cîștiga nici măcar războiul din Rusia, din cadrul societății ruse, unde imperiul societății deschise
se-ntinde nu de la un punct strategic la altul, nu de la un oraș la altul, ci de la o familie rusească la
alta. Protestele anti-război din Rusia anunță, odată cu finalul lui Putin, inaugurarea
Marii Transformări din Rusia. Nu este doar finalul lui Putin: este sfîrșitul vechii Rusii, cu întreaga ei măreție și decadență, cu monumentele ei de sensibilitate umană și cu accesele ei de neomenie, cu sfințenia ei legendară și cu oroarea ateismului de stat.