Icoana ne spune că adevărul are un chip, că adevărul poate fi reprezentat și poate fi recunoscut. Icoana ne spune că adevărul poate fi descoperit nu doar prin con-formarea noastră la realitate, ci mai ales prin con-formarea noastră la realitatea personală a Dumnezeului întrupat. Icoana ne spune că sensul cinstirii icoanei este prefacerea închinătorului în icoană, în purtător de adevăr prin con-formare cu Adevărul.
Icoana nu doar ne arată o realitate tainică, așa cum este tainică orice realitate personală. Icoana ne învață totodată cum să privim acea realitate tainică dacă vrem să o vedem.
Nu vedem realitatea decît în măsura în care i-am descoperit taina. Icoana ortodoxă nu este simplă fereastră spre cer. Este un canon al vederii cerului, este o regulă a privirii adevărate, a vederii nu doar a cerului, ci a lumii în întregul ei, cu cer și pămînt deopotrivă. Cinstirea icoanei ne îndreaptă privirea în ambele sensuri ale cuvîntului „a îndrepta”: o orientează și o face dreaptă.
În icoană îi vedem pe cei care îl văd pe Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu și prin vederea lor îndreptată putem să-l vedem și noi pe Dumnezeu, putem vedea adevărul în care credem.
Icoana nu doar ne arată, ci ne și învață să privim. Icoana ne dezvăluie, prin atitudinea persoanelor sfinte reprezentate, condițiile vederii: liniștea, ascultarea, credința, iubirea, pocăința, atenția (sau trezvia), smerenia.
Dincolo de explicația istorică legată
de instituirea Duminicii Ortodoxiei în urma deciziei Sinodului local de la
Constantinopol din 11 martie 843, motivul teologic al așezării Duminicii
Ortodoxiei în prima duminică din Postul Mare ține tocmai de sensul ortodox al
icoanei, de faptul că omul îl poate vedea pe Dumnezeu prin unire cu Hristos. Ca
interval de nevoință duhovnicească deosebită, Postul Mare ne îndeamnă în mod special la
îndumnezeire, orientîndu-ne și îndreptîndu-ne privirea spre capătul Postului
care este și ținta vieții creștine: Învierea lui Hristos și învierea noastră în
Hristos. Nu l-am putea vedea pe Hristos decît în măsura în care ne asemănăm Lui. La începutul Postului Mare, la începutul vederii noastre, Biserica ne înfățișează chipul după care suntem făcuți.
Așezînd adevărul teologic al icoanei la începutul Postului Mare, Biserica ne pune înainte condițiile vederii și calea privirii. Acum descoperim mai limpede decît în alte momente virtuțile ca daruri ale Duhului Sfînt, nu ca simple exerciții de moderație etică, cum riscă să fie trădate de ortodoxia umanistă în expansiune. Virtuțile creștine nu sunt trăsături pozitive de caracter, sau, dacă sunt, sunt trăsăturile de caracter moral al Modelului dumnezeiesc după chipul și asemănarea căruia am fost făcuți. Persoanele sfinte zugrăvite în icoană sunt oameni îndumnezeiți prin vederea lui Dumnezeu pe care-l văd prin unirea lor cu Dumnezeul făcut om. Teologic vorbind, Duminica Ortodoxiei este prima duminică din Post pentru că la capătul Postului Mare îl vom vedea pe Hristosul înviat cu care suntem deja uniți în mod tainic.
Din păcate, în ultima vreme Duminica Ortodoxiei a ajuns să însemne sărbătorirea Biruinței asupra Ortodoxiei. O nouă ortodoxie care subordonează viziunea teologică ortodoxă unei viziuni politice euroatlantice și-a afirmat stăpînirea asupra ortodoxiei românești (am scris despre asta la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/triumful-euroatlantic-al-ortodoxiei-iii.html; despre perspectiva ortodoxă asupra lumii, perspectivă pe care o deprindem cu ajutorul icoanei, vezi la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/totalitarismul-o-chestiune-de.html). Intelectuali și clerici ortodocși care ne-au refuzat timp de treizeci de ani orice încercare de a ne raporta la realitate în termeni de bine și rău, înlocuindu-ne certitudinile morale și discernămîntul duhovnicesc cu dileme și refuzîndu-ne, în unele cazuri, referendumul pentru familie din 2018, cer acum, în situația complexă și deosebit de fragilă a războiului din Ucraina, condamnări absolute și definitive, amenințînd cu Judecata de Apoi și osînda veșnică cea mai mică manifestare de precauție și orice încercare de a vedea imaginea mai cuprinzătoare. Este ironic că ortodocșii euroatlantici denunță ortodoxia rusă ca religie a statului în timp ce ei înșiși ne recomandă o religie a uniunii supranaționale UE.
Ortodoxia americanizată (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/01/ortodoxia-americanizata.html) celebrează icoana doar ca experiență estetică, ca mărturie istorică a valoroasei tradiții bizantine, dar o va respinge ca reprezentare a Adevărului și ca disciplină a privirii văzătoare. Ortodoxia americanizată este oarbă, iar triumful ortodoxiei euroatlantice va păstra icoana doar pentru că a desființat între timp vederea adevărată.
Viziunea ortodoxă este indispensabilă perceperii realității celei mai adînci. Fără această percepție, înțelegerea omenească este vulnerabilă: fie realitatea îi va părea de neînțeles, fie va fi coruptă de înțelesuri false, condiționate ideologic sau inspirate de proroci mincinoși.
Sarcina ultimilor ortodocși care au mai rămas fideli tradiției Adevărului ar fi ca, la Duminica Biruinței Ortodoxiei, să devină mai întîi conștienți de biruirea ei. Dreapta credință a fost înlocuită cu o versiune falsificată a ortodoxiei, a cărei natură anticreștină și antiumană devine tot mai vizibilă.