(Continuarea unor observații postate aici și aici)
Redau un fragment dintr-o predică postată (parțial) pe 5 martie 2022 pe pagina de facebook a postului Trinitas TV sub titlul și recomandarea implicită: „Despre Ucraina, Rusia și Putin. Adevărul Ortodoxiei spus limpede. Fragment din predica Arhim. Hrisostom Rădășanu, rostită la Mănăstirea Sihăstria Putnei.” (https://www.facebook.com/trinitastv/videos/266715602290117/?t=18):
„Și iată că cei puternici de astăzi par a nu face nimic cînd un tiran de la Răsărit invadează o țară soră. Nimic nu fac. Vorbe goale. Sancțiuni economice. Nu pun piciorul în prag pentru că nu-i doare. […] Patriarhul Moscovei – Dumnezeu să-l ierte! – a ieșit cu un comunicat din acesta de doi lei în loc să se ducă să stea în fața tancurilor… N-a zis nimic! Cînd a fost Revoluția portocalie în Ucraina de i-au dat jos – de vreo două ori ei și-au dat jos președintele pentru că au vrut un alt traseu pentru viețile lor și pentru țara lor – au ieșit și preoții cu procesiile și cu crucile. Acum nu mai vezi nimic. Ce s-a întîmplat? Unde ne este curajul? Noi, mai ales creștinii, trebuie să-i spunem răului rău și binelui bine și așa vom sluji lui Dumnezeu. Căci Duminica Înfricoșătoarei Judecăți asta ne arată: că răul este rău și binele este bine și de aceea Dumnezeu la sfîrșitul veacurilor va despărți în mod esențial, fundamental, răul de bine. Și dacă noi am avut curaj să-i spunem binelui bine și răului rău vom fi de partea Lui, dacă nu, nu. Să nu așteptați ca după ce am sfîrtecat trupuri de oameni să mergem înaintea lui Dumnezeu oarecum îndreptați. Nu vom avea trecere. E ca și cum lupul după ce a sfîrtecat o turmă de oi vine la cioban și-și cere iertare. Ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, eventual. Nu este posibil lucrul acesta. Căci acela care scoate sabia de sabie va pieri.”
Mi se pare că este important, așadar, să știm care este, potrivit Televiziunii Patriarhiei Române, „adevărul Ortodoxiei spus limpede”.
În primul rînd, prin observația inițială părintele Rădășanu pare că regretă faptul că „cei puternici de astăzi” nu-i răspund Tiranului de la Răsărit pe măsură și nu pun piciorul în prag așa cum ar trebui. Orice ar presupune acest răspuns, este limpede că trebuie să fie ceva mai mult decît sancțiuni și vorbe. Întrucît se pare că Patriarhul Kiril încă nu s-a hotărît să se pună înaintea tancurilor, așa cum îi cere limpede părintele Rădășanu, putem bănui doar că singurul mod în care tancurile rusești pot fi oprite sunt alte tancuri, trimise de puternicii zilei. Dar asta ar putea însemna un război nuclear. Expresia evanghelică despre fericiții făcători de pace se referă așadar la Gardienii Galaxiei?
În al doilea rînd, dincolo de implicarea Vestului în EuroMaidan și de măsura în care traseul ulterior al Ucrainei a fost ales de popor ori creat din afară, implicarea preoților în demonstrațiile din 2013-2014 a urmărit în primul rînd împiedicarea producerii unui război civil; indirect, clerul ucrainean a susținut „Revoluția Demnității” pentru că-și dorea independența de Moscova. Însă era evident că opțiunea liberală și occidentală a Ucrainei ducea exact către secularismul, progresismul și anti-creștinismul european pe care-l cunoaștem. Sigur că este o prostie să încerci să oprești o astfel de evoluție prin forță. Abordarea lui Putin nu a făcut decît să-i convingă pe ucraineni că separarea de Moscova este singura lor șansă de supraviețuire, fără să-și dea seama că puterile occidentale îi vor deznaționaliza mai repede și mai sigur prin globalizare și politici anti-identitare decît putea să o facă Moscova prin rusificare. Prin urmare, nu înțeleg ce așteptări ar putea avea acum părintele Rădășanu de la clerul ucrainean într-un conflict care nu este între scutieri și protestatari, ci între două armate. Sau poate că așteptarea nu este de la preoții ucraineni, ci de la credincioșii români care trebuie să-i fie recunoscători lui Dumnezeu pentru că au parte de niște preoți atît de curajoși precum cei din România?
În fine, încheierea predicii este neașteptată: cine a „sfîrtecat trupuri de oameni”, precum armata lui Putin, nu mai poate aștepta nici o iertare de la Dumnezeu. Asta este pentru mine o chestie nouă. Totuși, expresia de la Matei 26, 52 nu spune că cine scoate sabia nu se va mîntui, ci că va pieri tot de sabie.
Fermitatea cu care părintele Rădășanu le refuză mîntuirea celor responsabili direct pentru invadarea Ucrainei este cu atît mai surprinzătoare dacă ne gîndim că ea vine din partea cuiva care a urmat cursurile Centrului Ecumenic de la Bossey (https://doxologia.ro/arhimandritul-hrisostom-radasanu), și care, într-o predică rostită la puțin timp după atacurile teroriste din Bruxelles din 22 martie 2016, îi îndemna pe credincioși să ia „Europa pe palmele rugăciunilor voastre și aduceți-o din nou înaintea lui Iisus Hristos.” https://doxologia.ro/predici/luati-europa-pe-palmele-rugaciunilor-voastre-aduceti-o-inaintea-lui-hristos-pr-arhim vezi și la https://www.youtube.com/watch?v=ZOloF5C6OMU
Am redat mai jos o parte din predică, care cuprinde multe lucruri relevante pentru constituirea noii ortodoxii românești euro-atlantice. Aici vreau doar să subliniez dedicarea cu care părintele Rădășanu susține cauza Europei și îndemnul de a nu o judeca, deși se comportă iresponsabil:
„Deși Europa se comportă prostește, deși Europa se comportă iresponsabil, nu avem dreptul să o osîndim. Singurul lucru pe care-l putem face noi, creștinii, este ceea ce au făcut prietenii acelui slăbănog: luați Europa pe palmele rugăciunilor voastre și aduceți-o din nou înaintea lui Iisus Hristos. Luați acest slăbănog, această neputincioasă structură, această neputincioasă realitate pe care o numim Europa și prin acoperișul casei dacă este nevoie puneți-o în fața lui Iisus Hristos și cereți de la El vindecare.”
De ce nu avem dreptul să o osîndim? Pentru că, după cum veți vedea ascultînd predica sau citind textul redat mai jos, Europa este o imagine a Maicii Domnului:
„Steagul european nu este altceva decît o imagine asociată în creștinismul romano-catolic cu imaginea Fecioarei Maria. Cununa de stele care se regăsește pe steagul european s-a vrut, mai întîi de toate a fi o imagine a acelei Femei despre care vorbește Apocalipsa și încununată fiind cu stelele, a dat naștere Celui care avea să biruiască Fiara. Asta au dorit să facă Părinții fondatori ai Europei.”
Dincolo de faptul că Părintele Rădășanu echivalează în mod superficial și oricum, eronat, Europa cu UE, această misiune sfîntă a Europei seamănă foarte mult cu imaginea care-i este reproșată Rusiei în ultimii ani, de purtătoare a unei misiuni sfinte în lume. Or, așa cum ne-au tot spus personalități ortodoxe în ultima vreme, Rusia nu este creștină. Prin urmare, această misiune sublimă de salvarea a lumii îi revine cu deplină îndreptățire Europei, fiind realizată prin intermediul NATO.
Într-un interviu din august 2020 acordat lui Sever Voinescu și publicat în Dilema Veche, părintele Rădășanu spunea că „prin pocăință putem cu adevărat depăși orice distanță.” (Dilema veche, nr. 854, 20 - 26 august 2020, https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/parintele-andre-s-a-aruncat-in-mare-precum-petru-interviu-cu-parintele-arhimandrit-hrisostom-radasanu-de-la-sihastria-putnei). Între timp, se pare că au apărut distanțe teologic-politice pe care nici măcar pocăința nu le mai poate străbate. Cum ar fi distanța celor nu recunosc în UE „femeia înveșmîntată cu soarele” (Apocalipsa 12, 1).
Pentru părintele Rădășanu, autorul unei lucrări de doctorat întitulată „Renașterea isihastă în România secolului XX” „isihasmul a reprezentat pentru România secolului XX un catalizator al unor energii care i-au oferit acesteia o identitate spirituală specifică și de impact în simfonia civilizației europene.” (https://ziarullumina.ro/regionale/moldova/parintele-consilier-hrisostom-radasanu-si-a-sustinut-doctoratul-la-institutul-pontifical-oriental-din-roma-143234.html) Este pentru prima dată cînd aflu despre contribuția isihasmului la civilizație europeană. Odată cu noua ortodoxie UEuropeană, vom afla cu siguranță tot mai multe lucruri despre contribuțiile culturale și realizările sociale ale spiritualității ortodoxe.
Iată și transcrierea predicii rostită de părintele Rădășanu (începînd cu minutul 12):
„De ce credeți că se-ntîmplă lucrul acesta? De ce în Europa aceasta care ne reprezintă și din care facem, cu bucurie aș spune, parte, există astfel de lucruri? Există această realitatea crudă a unor oameni care nu se regăsesc acasă în această Europă și aleg să ucidă. Și o fac cu sînge rece și în numele unei realități pe care ei o numesc Dumnezeu. De ce se-ntîmplă lucrul acesta? Cred că se-ntîmplă pentru că Europa, așa bătrînă cum e ea, a început să uite care-i sunt valorile și care îi este credința. O Europă amnezică care a început să nu mai respecte valorile care au făcut-o mare. O Europă care a încetat să mai reprezinte un campion al democrației și al libertății și a devenit un fel de structură babilonică în care oamenii nu se mai recunosc, în care oamenii nu mai pot crește, în care oamenii își văd terfelite valorile și existența. Creștinismul nu se simte bine, nu se simte acasă în această Europă. […] Și aceasta în primul rînd pentru că creștinismul a încetat să mai reprezinte coloana vertebrală a valorilor acestei Europe. [Parlamentarii europeni] s-au întrebat ce rău poate aduce această lepădare de Hristos și de valorile fie ele și culturale ale creștinătății. Răspunsul se pare că Europa l-a primit zilele trecute. […] Pentru că nu poți lupta împotriva unei false credințe decît cu o altă credință. Și care este credința Europei? În momentul în care oamenii încep să nu se mai căsătorească și să nu mai facă copii din cauza obsesiei de a urmări cu orice chip plăcerea asta personală, Europa găsește de cuviință să legifereze căsătoria între persoanele de același sex. […] Deși Europa se comportă prostește, deși Europa se comport iresponsabil, nu avem dreptul să o osîndim. Singurul lucru pe care-l putem face noi, creștinii, este ceea ce au făcut prietenii acelui slăbănog: luați Europa pe palmele rugăciunilor voastre și aduceți-o din nou înaintea lui Iisus Hristos. Luați acest slăbănog, această neputincioasă structură, această neputincioasă realitate pe care o numim Europa și prin acoperișul casei dacă este nevoie puneți-o în fața lui Iisus Hristos și cereți de la El vindecare. Căci Europa a mai fost vindecată o dată de Domnul Hristos: atunci cînd barbarii, cînd năvălirile lor amenințau să distrugă această realitate pe care o numeam Europa, creștinismul a fost cel care prin încăpăținarea monahilor, episcopilor și oamenilor credincioși a făcut ca această Europă să triumfe și să devină Regina lumii. […] Steagul european nu este altceva decît o imagine asociată în creștinismul romano-catolic cu imaginea Fecioarei Maria. Cununa de stele care se regăsește pe steagul european s-a vrut, mai întîi de toate a fi o imagine a acelei Femei despre care vorbește Apocalipsa și încununată fiind cu stelele, a dat naștere Celui care avea să biruiască Fiara. Asta au dorit să facă Părinții fondatori ai Europei. Dar astăzi Europa a ajuns să lupte împotriva acestei valori fondatoare. E bine să-i readucem aminte Europei de acest lucru: că ea există pentru că există o credință comună care a inspirat-o. Iar această credință este credința creștină. [Dacă nu respectăm acest lucru], într-o Europă care luptă pentru viață, care ar trebui să lupte pentru adevăr, astfel de gesturi [teroriste] se vor repeta. […] Să-ngăduie Hristos ca pentru credința unor entuziaști, […] acest slăbănog […] să ajungă să audă cuvintele acestea ale lui Hristos: „Iertate-ți sunt păcatele tale!”
„Luați Europa pe palmele rugăciunilor voastre si aduceți-o înaintea lui Hristos”, Pr. Arhim. Hrisostom Rădășanu (https://doxologia.ro/predici/luati-europa-pe-palmele-rugaciunilor-voastre-aduceti-o-inaintea-lui-hristos-pr-arhim și la https://www.youtube.com/watch?v=ZOloF5C6OMU)