Sunt trei feluri de jurnaliști. Majoritatea este constituită de cei care ascund adevărul. Există apoi minoritatea celor care dezvăluie adevărul ascuns; în afară de ei, mai există un număr foarte mic de jurnaliști care ne vorbesc despre adevărul pe care ni-l ascundem singuri sau pe care-l refuzăm. Majoritatea jurnaliștilor spun ceea ce li se cere să spună sau intuiesc că trebuie să spună. Sunt agenți de vînzări de informație semipreparată, care justifică mediatic decizia semipreparată luată de liderii politici aleși și impuși peste tot (ca „singura soluție”) de stăpînitorii acestei lumi „libere”. Jurnaliști precum Tucker Carlson, care spun lucrurile care nu se spun și pe care nu le bănuim, fac parte din a doua categorie. Dar mai există și cea de-a treia categorie de jurnaliști în care intră cei mai puțin numeroși și totodată cei mai detestați pentru că spun lucrurile pe care le știm dar nu vrem să le auzim și să le vedem. Aceștia sunt singurii care sunt cu adevărat în slujba adevărului. Nu știu cîți jurnaliști din această categorie mai există astăzi în lume (în România nu am observat să existe în presa centrală și alți jurnaliști în afara prompteriștilor), dar Lara Logan este unul dintre ei.
Este bine de știut în prealabil că Logan, cu o experiență jurnalistică de treizeci de ani în cele mai mari trusturi de presă din lume, este deținătoare a mai multor premii Emmy și corespondent de război la CBS, 60-Minutes și Fox Nation (https://en.wikipedia.org/wiki/Lara_Logan). Este o legendă în istoria jurnalismului contemporan, iar asta explică de ce observațiile ei critice la adresa propagandei NATO au slabe șanse să fie preluate în mediul românesc, unde antiputinismul este folosit atît pentru întreținerea și intensificarea rusofobiei, cît și ca un șantaj în vederea obținerii unei supuneri absolute și necondiționate față de obiectivele lipsite de scrupule ale NATO. Pentru că nu o vor putea acuza pe Logan de putinism, o vor ignora, evitînd astfel să fie spulberați prin confruntarea directă cu ea.
Într-un interviu recent, Logan atrage atenția asupra afirmațiilor făcute de Putin, comparîndu-le cu afirmațiile făcute de liderii NATO. Impresia ei este că se urmărește escaladarea războiului și transformarea lui într-unul mondial, eventual chiar nuclear, iar susținătorului acestui proiect de distrugere globală nu pare să fie Putin:
„istoria confirmă realitatea nazismului în Ucraina, priviți la susținerea acordată de vestul Ucrainei naziștilor, priviți la batalioanele naziste finanțate de NATO și Statele Unite în Garda Națională Ucraineană […], dar asta nu face din Putin o Maica Tereza. Încerc doar să înțeleg ce urmărește Putin în realitate și în realitate nu-l văd pe Putin dorind un război nuclear, nu-l văd ca pe unul care vrea să cucerească lumea și s-o distrugă, nu-l văd vorbind despre Noua Ordine Mondială. Îl văd pe Putin spunînd că NATO și-a luat anumite angajamente pe care le-a încălcat și că NATO îl amenință chiar la graniță” (https://www.iheart.com/podcast/269-flyover-conservatives-76808007/episode/full-interview-lara-logan-ukraine-nazis-94097009/ min. 09-min.11)
Putin vorbește așadar despre istorie, adică despre cauze într-o lume în care lumea este hipnotizată de efecte. Și nici măcar nu sunt întotdeauna efectele reale. În mare parte este vorba despre efecte speciale, fie despre evenimente ireale, fie despre interpretarea distorsionată a unor fapte reale. Rolul acestor efecte speciale este tocmai acela de a împiedica discuția despre cauze. Este inevitabil atunci ca populația deformată deja de o cultură a imaginii desprinsă de conținut să înțeleagă întreaga situație din Ucraina din perspectiva știrii despre maternitatea bombardată de Putin.
Sunt o mulțime de capcane setate de mass media mercenară și de mediul social euroatlantic care controlează pînă și BOR. Una dintre aceste mine-anti-adevăr este ideea că dacă pui întrebări despre ce se-ntîmplă cu adevărat în Ucraina disprețuiești suferința poporului ucrainean și ești un putinist. Este un dispozitiv primitiv, dar eficient, fiind astfel făcut încît cea mai mică întrebare este sinucigașă, te aruncă în aer cu tot cu întrebare. Antidotul la această formă de bullying și de terorism moral practicat de progresismul secular împreună cu elita ortodoxă este constituit de întrebările mari.
Pe lîngă interviul audio de peste o oră pe care l-am menționat deja, putem învăța să punem întrebările mari din această intervenție mai scurtă, dar la fel de concentrată a Larei Logan (de la https://www.youtube.com/watch?v=Y8Ytok3MDG8 ). Este vorba despre întrebări precum:
- de ce armata ucraineană folosește însemne militare oculte naziste (zvastici, fulgere, soarele negru)?
- votul Crimeii pentru independență și anexarea ulterioară sunt evenimente strict legate de rusificare și nu au de-a face cu crimele Batalionului Azov? (https://ro.wikipedia.org/wiki/Batalionul_Azov vezi și https://www.mediafax.ro/externe/batalionul-azov-neonazistii-vor-apere-ucraina-rusia-atat-periculosi-incat-congresul-american-vrea-le-acorde-sprijin-militar-imagini-minori-6-ani-bunicuta-79-ani-antreneaza-ak-47-20536398)
- De ce naziștii ucraineni au primit imunitate din partea SUA la Procesul de la Nürnberg?
- De ce Statele Unite au finanțat și au oferit armament naziștilor din Ucraina?
- De ce CIA a sponsorizat Euromaidanul din 2013-2014?
- În ce sens este Ucraina o țară liberă și independentă în condițiile în care, după cum o demonstrează o scurgere de informații, Victoria Nuland și ambasadorul american decideau cine va fi liderul ales în mod democratic?
Vă las să o vedeți și să o ascultați pe Lara Logan. Este destul să ne confruntăm cu întrebările formulate de ea pentru ca minciunile mari și mici ale misionarilor democrației și drepturilor omului să se descopere ca ceea ce sunt: efecte speciale, menite să ascundă noul totalitarism antropocentric. Iar întrebarea cea mai mare este, desigur, de ce vrem așa ceva?