Frica de Dumnezeu este frica de mine. Este frica că aș putea strica, că aș putea pierde un dar prețios și fragil din nebăgare de seamă. Este frica că nu sunt curat, că Dumnezeu ar putea descoperi că mi-a dat prea mult, că m-a confundat cu altcineva. Este frica pe care o am cînd iau în brațe un nou-născut. Frica de Dumnezeu îmi arată că nou-născutul sunt eu și toți ceilalți pe care-i știu sau pe care îi întîlnesc. Este neliniștea bună, despre care vorbea Sf. Paisie Aghioritul (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/01/gindul-de-seara-14.html)
Frica de Dumnezeu este că nu am auzit bătaia în ușă pentru că am dormit fără de grijă. Este frica că nu-i voi putea spune să se simtă ca acasă cînd va intra și că nu voi putea fi iertat doar pentru că-i voi cere să scuze deranjul.