„Dacă putem vorbi despre un creștinism înainte de Hristos, regăsit la filosofii antici pe care-i mai pictăm, uneori, pe exteriorul lăcașurilor noastre de cult (precum pe zidurile bisericii „Sf. Nicolae” Domnesc din Iași), cu siguranță putem vorbi și de o spiritualitate consonantă cu aceea a creștinismului și în afara celui confesional, mărturisit ca atare.”
Pr. Constantin Sturzu, „Pilduitorul Andrei Pleșu și restaurarea parabolei” (https://doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei)
În articolul „The Wheat and the (GM) Tares: Lessons for Plant Patent Litigation from the Parables” (University of St. Thomas Law Journal, vol. 10, issue 3, Spring, 2013, p. 683-713, https://ir.stthomas.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1320&context=ustlj), Margo A. Bagley arată că monopolul global al unor corporații precum Monsanto asupra semințelor modificate genetic anulează practic posibilitatea cultivării unor semințe organice, nemodificate, prin simplul fapt al contaminării genetice inevitabile. Situația are efecte nu doar asupra producătorilor agricoli (constrînși să folosească semințele modificate și împiedicați să refolosească în anul următor rezerva de semințe, presupunînd că acestea ar fi fertile), ci și asupra consumatorilor, expuși la diverse forme de noi alergii alimentare pe măsură ce culturi care nu cauzau alergii, precum soia organică, ajung să le cauzeze în urma contaminării cu soia modificată genetic sau cu alte culturi modificate genetic.
Avocații organismelor modificate genetic susțin că intervenția biotehnologică asupra plantelor s-a practicat dintotdeauna (o argumentare asemănătoare este folosită și de susținătorii serurilor genice prezentate ca vaccinuri, în ciuda faptului că tehnologia este total diferită de cea a vaccinurilor clasice). În realitate, procesul actual de modificare genetică este diferit de simpla îmbunătățire a unor soiuri prin hibridizare, lucru care se face de mii de ani; problema este că în prezent
„se folosesc virusuri sau gene-proiectil („gene guns”, ADN străin introdus în plante pentru a produce plante transgenice, vezi mai pe larg la https://americanhistory.si.edu/collections/search/object/nmah_1167048) pentru a introduce gene de la specii complet diferite în culturile alimentare fără a înțelege pe deplin modul în care aceste modificări vor afecta oameni, animale, mediul înconjurător sau alte plante și știind că nu există modalitatea de a controla răspândirea lor. După cum notează un om de știință: «Produsele de astăzi ale ingineriei genetice sunt la un nivel tehnologic preistoric. Folosim gene străine fără să știm unde sunt situate în genom sau ce altceva din întregul lanț de la genă la proteină va fi schimbat.» În timp ce culturile modificate genetic au produs beneficii, nu este deloc clar că beneficiile depășesc multitudinea de probleme pe care le-au generat, și este puțin probabil ca oamenii să poată contracara vreodată pe deplin aceste probleme. În ciuda promisiunii reînnoite legată de beneficiul recoltelor de culturi modificate genetic, ca în pildă, poate că ar fi fost mai bine dacă nu am fi încercat să modificăm genetic sămînța, ci să ne străduim mai mult muncind pămîntul.” (Margo A. Bagley, „The Wheat and the (GM) Tares”, p. 711-712)
O formă asemănătoare de contaminare spirituală s-a produs în ortodoxia românească prin expunerea ei la spiritualitatea New Age. Spiritualitatea New Age produce la nivel sufletesc o modificare genetică, o deformare a ADN-ului nostru spiritual corespunzătoare afectării genetice induse corpului atît prin consumul de alimente modificate genetic (care cresc rezistența la antibiotice în timp ce slăbesc rezistența la toxicitate și la alergeni), cît și prin noile forme de terapii genice. Adepții spiritualității păgîne percep mai ușor decît creștinii pericolul organismelor modificate genetic tocmai pentru că ei sunt solidari cu o natură percepută ca divină, o lume sacră care nu-i poate salva decît în măsura în care rămîne pură. Creștinii își permit să ignore această manipulare tehnologică a lumii pentru că identitatea lor este în raport cu un Dumnezeu transcendent. Dar acest lucru ar fi trebuit să-i facă la fel de atenți față de pericolul spiritualității New Age pe cît sunt credincioșii New Age atenți față de pericolul rescrierii genetice a naturii. Pentru că spiritualitatea New Age ne schimbă identitatea noastră de fii ai Tatălui cu cea de copiii ai Mamei-Natura.
Ce este Monsanto în domeniul agriculturii este dl Andrei Pleșu în domeniul spiritualității creștine din România: un producător de spiritualitate creștină modificată genetic prin plantarea de ADN păgîn în celula spirituală a învățăturii creștine. Înstrăinarea creștinilor de propria lor credință pe de o parte și familiaritatea păgînilor cu învățătura creștină pe de alta a făcut posibil ca lanul de grîu al dreptei credințe să nu fie afectat de o credință străină, ci de o credință atît de asemănătoare cu cea creștină încît par să se confunde. În momentul de față nu ne confruntăm în ortodoxia românească doar cu neghina, ci mai ales cu un grîu fals, care amenință să modifice grîul cel bun. Lanul de grîu nemodificat este contaminat de grîul modificat. Faptul că cele două feluri de grîu seamănă astfel încît nu mai pot fi separate, așa cum putea fi separată neghina la treier, nu mai are nici o importanță pentru că la rîndul lui grîul nemodificat a fost modificat între timp și transformat în ceva otrăvitor. La sfîrșit totul se va arunca în foc, chiar dacă este vorba despre o „spiritualitate consonantă cu cea creștină”, cum spunea Pr. Constantin Sturzu în pasajul citat în moto-ul acestui text; de fapt, consonanțele și convergențele tuturor cu toate au fost folosite tocmai pentru ca nimic să nu mai fie el însuși.
Cucerit de mesajul cărții lui Richard Rohr, Falling Upward, dl Dănuț Mănăstireanu și-a dorit să-l întîlnească pe autor și să-l cunoască mai bine. Ocazia a apărut un an mai tîrziu, în 2012, cînd preotul franciscan ajungea în România pentru a participa la o întîlnire organizată la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de sus de Asociația Europeană a Capelanilor din Închisori (https://danutm.wordpress.com/2022/03/27/epopeea-unei-carti-richard-rohr-caderea-intru-inaltare/). Întîlnirea și revenirea la textul cărții s-au dovedit atît de încurajatoare pentru dl Mănăstireanu încît s-a simțit obligat să le împărtășească și cunoscuților această carte, dăruind-o „la sute de prieteni, mai ales dintre cei mai puțini tineri”, primind „constant confirmări cu privire la valoarea ei.” Aceste confirmări l-au determinat să încerce publicarea cărții în România, pentru ca și mai mulți oameni să se bucure de mesajul ei regenerator. Abordîndu-l pe dl Andrei Pleșu în acest scop, avea să primească un mesaj îmbucurător: „domnul Pleșu, care mi-a confirmat intuiția în legătură cu valoarea cărții, mi-a comunicat că a vorbit cu directorul Humanitas și mi-a spus că voi fi contactat mai târziu de cineva de la editură, după obținerea copyright-ului.” Între timp, cartea lui Rohr a apărut în românește și poate fi găsită pe raftul librăriilor din România (https://humanitas.ro/humanitas/carte/caderea-intru-inaltare). Cine este Richard Rohr?
Potrivit descrierii lui Bill Plotkin prezentată de Editura Humanitas, Richard Rohr este o călăuză spre noi înșine, iar cartea lui este o lumină. Ce-i drept, este nevoie de o călăuză pentru a recunoaște o călăuză, iar Plotkin chiar este una: el ne călăuzește direct spre natură, adică spre locul unde sufletul se poate descoperi cu adevărat pe sine, ceea ce are sens dacă admitem că „sufletul reprezintă identitatea noastră ecologică” (https://tricycle.org/trikedaily/turning-nature-find-true-selves/).
La rîndul lui, dl Pleșu este nu doar o călăuză, ci și un pilduitor semănător: „nu-l văd pe Andrei Pleșu că şi-ar umfla, cu acest prilej, hambarele cuprinderii omenești, ci că-şi suflecă, în continuare, mâneca, spre a semăna grâul, gemând a prescură, peste capetele celor aflați – care pe lângă drum, care pe loc pietros, care între spini, care pe pământul cel bun. Cu „Parabolele lui Iisus” am câștigat un pilduitor semănător. Mai avem nevoie şi de secerători, căci „secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini” (Matei 9, 37).” (https://doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei)
L-am menționat pe Rohr atunci cînd am încercat să semnalez manifestarea unei spiritualități virale într-un mediu creștin (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/04/spiritualitatea-virala-i.html). Reîntîlnim la Rohr toate convingerile care au intrat deja, prin intervenția unor intelectuali precum Andrei Pleșu ori H.-R. Patapievici și cu acordul ierarhiei ortodoxe, în ADN-ul tradiției ortodoxe: Revelația nu este limitată la creștinism, toate religiile sunt căi legitime de aflare a adevărului, dogmele sunt expresii limitate și provizorii ale adevărului, Dumnezeu nu poate fi un Dumnezeu care judecă, există posibilitatea unei ortodoxii alternative (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/04/ortodoxia-alternativa.html; despre Rohr, vezi la https://www.stichtingpromise.com/new-age-in-the-church---the-deceptive-theology-of-richard-rohr.html; vezi și https://www.newyorker.com/news/on-religion/richard-rohr-reorders-the-universe sau la https://www.leilamiller.net/blog/2019/7/16/warning-new-ager-fr-richard-rohr-is-making-a-comeback). Toate aceste încercări de redefinire a ortodoxiei țin de proiectul mai vast al redefinirii realității în ansamblul ei. Este vorba despre un restart atot-cuprinzător la nivel economic, spiritual, politic, biologic, științific, cultural, sociologic, al cărui rol este, la limită, acela de a anula realitatea și efectele Jertfei și Învierii lui Hristos.
Părintele Constantin Necula lăuda înțelepciunea ierarhilor ortodocși români care au știut să evite derapajele sofiologice ale unor teologi ruși ((https://www.antena3.ro/actualitate/religie/constantin-constantin-necula-putin-a-murit-fara-sa-stie-637206.html). Impresia mea că, dimpotrivă, opoziția dintre teologii ruși din școala neo-patristică și sofiologi s-a prelungit și în ortodoxia românească, în măsura în care intelectualii laici s-au apropiat mai mult de filozofia religioasă a lui Bulgakov și Soloviov în timp ce părintele Stăniloae era interesat mai degrabă de Losski și Florovski. Sofiologia și o pretinsă teologie a inimii permit transgresarea dogmei și elaborarea unui ecumenism al înțelepciunii care răspund așteptărilor spirituale ale unei societăți pentru care definiția constituie un abuz inacceptabil, un atentat direct la libertate.
Părintele Necula considera că Putin a ajuns să atribuie motivații creștine invadării Ucrainei pentru că „citește Biblia cu un om care te îndrumă să o citești prost” (referința este la Patriarhul Chiril). Dar ce fel de îndrumători au ortodocșii români dacă au ajuns să-i atribuie spiritualității invazive New Age un caracter creștin?
PS Ignatie al Hușilor ne încredințează în Pastorala de Sf. Paști că dl Andrei Pleșu este „un intelectual creștin al României” (https://episcopiahusilor.ro/invierea-lui-hristos-si-falsii-gardieni#_ftn7). L-aș fi întrebat pe ierarhul Hușilor pe ce se bazează cînd ne garantează creștinismul dlui Pleșu dacă nu ne-ar fi spus-o deja, comentînd o observație a Sf. Maxim Mărturisitorul („Păcatul înseamnă proasta folosire a ideilor, căreia îi urmează o proastă întrebuințare a lucrurilor”, Filocalia, vol. 2, Capete despre dragoste, Suta a doua, 82): „Când mentalitatea noastră, formată dintr-un set de idei, este deformată, afectată de păcat, viața devine desfigurată, pentru că ideile sunt prost folosite. Modul cum gândim viața noastră pleacă de la idee, de la mentalitate. Dacă reușim să avem o minte curată, idei curate, cu siguranță și viața noastră va fi conformă cu ceea ce gândim.” (https://episcopiahusilor.ro/ps-ignatie-daca-reusim-sa-avem-o-minte-curata-idei-curate-si-viata-noastra-va-fi-conforma-cu-ceea). Dar după cum arată Sf. Maxim în următoarea observație, ideile sunt greșit folosite atunci cînd mintea omului nu se supune minții lui Dumnezeu:
„Firesc este pentru partea rațională din noi să se supună rațiunii dumnezeiești şi să stăpânească peste partea nerațională. Să se păzească așadar această rânduială în toate şi nu va mai fi răul în făptură, nici vreo putere care să atragă spre rău.” (Filocalia vol. 2, Suta a doua, 83)
Ideile sunt prost
folosite și de omul care, deși nu păcătuiește, nu are gîndul la Hristos. Nu
păcatul deformează gîndirea, ci gîndirea se strică inevitabil atunci cînd iese
de sub stăpînirea lui Dumnezeu, oricît de spirituală ar fi ea. Prin urmare, scopul vieții creștine nu este
mintea curată, ci mintea curățită în Hristos; nu este să avem o viață conformă cu ce gîndim noi, ci cu ce gîndește Dumnezeu. Dar atunci cînd rațiunea noastră nu se supune rațiunii dumnezeiești, producem o neorînduială care le permite minților păgîne să intervină pentru a întemeia propria lor ordine spirituală.