Pagini

Oameni și Locuri

luni, 13 iunie 2022

Ortodoxia care ne convine (V): sterilitatea spirituală

 

„Potrivit datelor Națiunilor Unite, în 2011 doar India singură a efectuat 37% din sterilizarea mondială a femeilor. […] Cea mai mare parte a sterilizării efectuate se realizează între 20 și 35 de ani, jumătate din populația de femei din India fiind sterilizată pînă la vîrsta de 35 de ani. […] Sondajul Național Asupra Sănătății Familiei arată că una din trei femei sterilizate a raportat că nu a fost informată că este vorba despre o metodă permanentă, iar 68%, adică două din trei femei au raportat că nu au fost informate despre efectele secundare ale metodei.” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7946198/)

 

Autonom nu înseamnă liber. Autonom înseamnă iresponsabil. Responsabilitatea absolută este a Bisericii. Biserica nu este autonomă, ci teonomă. O Biserică autonomă permite apariția unui stat autonom și a unei societăți de indivizi autonomi. Dacă BOR ar fi teonomă, ar fi asediată de actuala lume autonomă. Dar BOR nu este asediată; nu este nici măcar ridiculizată. Atunci cînd nu este folosită pentru realizarea scopurilor unei lumi autonome, BOR este tratată ca un decor. De aici și importanța sporită acordată iconografiei – picturii și restaurării – în această perioadă în ortodoxia românească.

Există o fertilitate biologică și una spirituală. Aparent, fertilitatea biologică asigură moștenirea lumii materiale, fertilitatea spirituală moștenirea lumii spirituale. Dar lucrurile sunt evident mai complicate: suntem moștenitori ai iadului prin Adam și ai Împărăției prin Hristos. Aceasta înseamnă că odată cu această viață transmitem și o moarte care poate fi o moarte veșnică în măsura în care nu ne altoim la natura umană îndumnezeită a lui Hristos.

Omul autonom poate transmite viața biologică, dar nu și viața lui Hristos. Nici măcar în calitate de membru al Bisericii omul nu poate transmite viața lui Hristos, ci Hristos ne dăruiește viața Lui în și prin Biserică (în înțelesul ei deplin, mistic și instituțional, văzută și nevăzută, luptătoare și biruitoare). Biserica nu este a noastră, ci noi suntem ai ei. La drept vorbind, nimic nu este al nostru, nu doar Biserica, dar nici lumea, nici lucrurile noastre, nici familia noastră și nici măcar noi înșine. Tot ce avem și tot ce suntem este dar. Fertilitatea biologică, intelectuală, spirituală, artistică sunt daruri care ne permit să dăruim în acord cu înzestrările și vocațiile noastre.

Sterilitatea biologică poate fi convertită într-o formă de fertilitate spirituală; însă sterilitatea spirituală nu poate fi convertită în nimic. De aceea, sterilitatea spirituală compromite transmiterea biologică a vieții și sfîrșește prin a steriliza oamenii din punct de vedere biologic și spiritual. 

Transmiterea biologică a vieții depinde de sensul ei spiritual. Credibilitatea acestui sens nu depinde de prestigiul lui spiritual, ci de realitatea existenței adevărului, pe de o parte, și de posibilitatea ca omul să aibă acces la acest adevăr pe de alta.

În cultura românească de după 1990 și în special în ultimii douăzeci de ani, ambele maluri ale sensului au fost erodate de valuri neîncetate de dileme și de depuneri de aluviuni sofistice, astfel încît sensul a inundat teritoriul realității, transformîndu-l în mlaștina spiritualității New Age. Urmarea acestei operațiuni este actuala sterilitate intelectuală și spirituală care se manifestă în lume și în Biserică prin neputința de a recunoaște adevărul mai ales atunci cînd pretindem că el este pretutindeni.