Dacă punem înaintea noastră gîndul la iad, moarte și judecată riscăm să ajungem la deznădejde. Dacă le ținem strîns la urma noastră ne întăresc nădejdea și ne ascut trezvia.
Dar pentru mulți din creștinii de astăzi, nădejdea este în ei înșiși și-n
„ce-o fi”. Din acest motiv, ei nu mai caută Împărăția cerurilor. Acești
creștini lipsiți de nădejde sunt de două feluri: cei care confundă lumea
aceasta cu Împărăția și cei care sunt străini și față de această lume, și față
de Împărăția lui Dumnezeu. Cei dintîi au eliminat cu totul gîndul la iad; cei
din urmă cad pradă porților iadului.