Neștiutorul: — De unde știu că există Dumnezeu?
Noul preot ortodox: — Din ordinea fizică și din ordinea morală. Ordinea fizică ne arată că totul există pentru noi. Ordinea morală ne arată că fără noi lumea, viața, universul nu ar avea nici un sens. Anticipînd întrebarea ta următoare, îți răspund deja că existența sufletului este întemeiată pe același adevăr fundamental. Sensul este nelimitat în timp și spațiu, deci nu poate fi dat de trup. Trupul este mijlocul prin care sufletul se poate folosi și bucura de întreaga creație. Fiecare om în parte, în unicitatea și individualitatea lui, se poate bucura de tot ce este. Aceasta este esența creștinismului. Acesta este motivul pentru care trupul învie: pentru ca materia să ne poată oferi satisfacții veșnice nelimitate.
Neștiutorul: — Mă bucur să aud asta. De fapt, este exact ceea ce îmi doream să aflu. Nu mă așteptam ca tocmai creștinismul să ofere mai mult decît ce oferă lumea. Lumea îmi spune să iau atît cît pot să apuc, dar văd acum că există o cale mai bună, care îmi spune că pot lua totul doar pentru mine. Păcat că sunt încă mulți oameni care nu știu cît de bun este creștinismul. Totuși, cum rămîne cu iadul sau cu trecerea în neființă?
Noul preot ortodox: — Iadul există. Este produs de cei care preferă să nu cunoască adevărul și aleg să rămînă în păcat.
Neștiutorul: — Ce este păcatul?
Noul preot ortodox: — Păcatul este ignoranța, refuzul educației. Este viața trupească, opusă vieții intelectuale.
Neștiutorul: — Dar nu spuneați că trebuie să ne bucurăm de trup?
Noul preot ortodox: — Ortodoxia înseamnă dreapta bucurie, adică bucuria sufletească sau intelectuală, care sunt totuna. Creștinul se bucură de trup sufletește, nu trupește, ca necredincioșii. Putem învăța de la intelectual și de la copil cum să facem asta: ambii au uitat de trup, de faptul că sunt în trup. Copilul încă nu a ajuns la trup, intelectualul a depășit trupul, dar amîndoi se bucură de trup.
Neștiutorul: — Și eu uit de trup cînd mă joc doișpe ore pe zi pe calculator. Uneori mă simt cam vinovat că pierd atît de mult timp…
Noul preot ortodox: — Stai liniștit… În definitiv, ce este timpul? Problema cu realitatea virtuală este că nu te lasă să te bucuri de realitatea fizică. Pe de altă parte, realitatea virtuală este mai intensă, iar puțină culoare în viață chiar este binevenită. Ca să folosesc o metaforă din teologia noastră, este ca o schimbare la față. Dar să nu uităm că Dumnezeu este prezent peste tot, chiar dacă noi suntem absenți. În orice caz, decît să te bucuri trupește de lume, mai bine să evadezi în virtual.
Neștiutorul: — Nu cred că aș putea să fiu ca un copil, dar m-am bucurat să aflu că m-aș putea salva cel puțin ca intelectual. Cum să fac să devin și eu un intelectual?
Noul preot ortodox: — N-aș vrea să mă înțelegi greșit, dar secretul stă în pix. Unele pixuri scriu prost, adică scriu prostii. De aceea este necesar darul discernămîntului duhovnicesc, să poți deosebi între pixurile care scriu bine și cele care scriu prostii.
Neștiutorul: — Care sunt pixurile bune?
Noul preot ortodox: — Nu există pixuri bune în sine. Nu există decît pixuri care sunt bune astăzi. De pildă, astăzi pixurile bune sunt cele pe care scrie „Made in USA”, „NATO”, „umanism”, „valori europene”, „civilizație occidentală”, „solidaritate europeană”, „societatea deschisă”, „euroatlantism”, „globalism”; iar dacă știi cum să le folosești, sunt foarte bune și cele verzi care scriu cu pastă verde și pe care scrie „naționalism”, „euroscepticism”, „patriotism”, „tradiție”, „localism”.
Neștiutorul: — Cum se folosește un pix bun?
Noul preot ortodox: — Păi, în general, se suge. Dar și aici trebuie mult discernămînt. În ortodoxia noastră avem intelectuali valoroși care din dorința de a se bucura cît mai mult și mai repede de creație, s-au apucat să sugă toate pixurile, uneori în același timp, fapt care a produs o oarecare neîncredere printre credincioși. De aceea, la început este bine să ai un părinte duhovnicesc experimentat, care să te învețe care pixuri trebuie supte și în ce fel. Tu nu trebuie decît să faci ascultare.
Neștiutorul: — Vă mulțumesc, părinte, pentru că m-ați luminat și mi-ați arătat adevărul. Sunt nerăbdător să devin creștin!
Noul preot ortodox: — Dumnezeu să te binecuvînteze, fiule. Dorința ta dovedește că erai deja creștin ortodox, doar că nu o știai. Nu uita: ortodoxia este bucurie, iar calea este pixul.