Creștinii în
general și cei ortodocși în special sunt experți în problema aproapelui. Chiar
dacă creștinismul spune altceva, ei știu de la liderii lor din Biserica
Ortodoxă Antimarxistă că aproapele este străinul, marginalizatul, emigrantul și
în special cel de altă religie cîtă vreme este vorba despre una favorabilă spiritualității
gnostice, precum religiile impersonale și anistorice și, în general, orice
religie care identifică mîntuirea cu iluminarea individuală sau precum în
variantele seculare, cu educația și progresul civilizațional. E de presupus că neomarxiștii au renunțat să mai atace BOR de cînd au observat că antimarxiștii ortodocși le fac treaba chiar mai bine decît ei.
În același timp, grație acelorași reprezentanți ai noii ortodoxii, credincioșii ortodocși au devenit experți și în problema vrăjmașului. Își închipuie că trebuie să-și iubească dușmanii pentru că ei sunt buni, iar dușmanii lor răi. Li se pare că iubirea de dușmani este datoria omului moral superior. Noblesse oblige, iar apariția dușmanului este o situație fericită pentru a-și ilustra superioritatea printr-un comportament exemplar. Nu-i nimic rău în asta, în afară de faptul că este o înțelegere lipsită de orice legătură cu iubirea creștină a vrăjmașului.
Iubirea creștină a vrăjmașului nu urmărește să-l salveze pe vrăjmaș în primul rînd, ci pe cel vrăjmășit. Vrăjmașul, din cîte am observat din pasajele din Noul Testament unde Hristos ne cere să ne iubim vrăjmașul, nu este un tip care ne antipatizează sau pe care-l antipatizăm. Vrăjmașul nu este cineva care ne urăște pentru că i-am făcut un rău, ci mai degrabă cineva care ne urăște pentru că-l urmăm pe Hristos. Cel care nu-l urmează pe Hristos nu are vrăjmași în acest sens evanghelic.
În sens evanghelic, vrăjmașul este lumea: „Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decît pe voi M-a urît” (Ioan 15, 18). Hristos ne cere să ne iubim vrăjmașul, adică lumea și cei stăpîniți de duhul lumii, pe de o parte pentru a nu ne lăsa biruiți de lume, iar pe de altă parte pentru a vedea că nu putem birui lumea decît iubind-o și nu o putem iubi decît cu iubirea Lui: „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).