Părintele Teofil Părăian numea inima de mamă o „performanță a naturii umane” (http://www.parohia-ortodoxa-graz.at/Sa%20Devenim%20Buni%20-%20Parintele%20Teofil%20Paraian.pdf; vezi și la https://doxologia.ro/cresterea-copiilor/cum-iubeste-o-inima-de-mama). Părintele Părăian le recomanda credincioșilor să aibă o inimă de mamă față de aproapele, de fiu sau fiică față de Dumnezeu și de judecător față de sine. Poate din acest motiv, toți șerpii veninoși din BOR se simt în siguranță la pieptul bunului părinte.
Dar Scriptura nu ne vorbește despre inima de mamă. Creștinismul ne vorbește doar despre două feluri de inimă: despre inima curată și despre inima necurată. Inima de mamă nu este o inimă neprihănită în sine; de fapt, tocmai iubirea naturală a mamei își transformă de multe ori copiii în șerpi veninoși. BOR are în prezent exact această inimă, iar cine nu are o inimă de mamă în acest sens al tolerării păcatului, minciunii și trădării nu poate avea decît o inimă împietrită.
Sensul inimii nu este de a deveni inimă de mamă: sensul inimii este de a deveni o inimă plină de har. Inima de mamă nu vrea decît un singur lucru: să le meargă bine copiilor ei, nu ca ei să meargă drept. Inima de mamă știe că nu există decît un singur drum drept, iar acesta duce drept la Cruce. Este drumul de care inima de mamă încearcă să-și ferească copiii. Sfîntul Constantin Brâncoveanu nu a avut inimă de mamă în ziua mărturisirii adevărului omului. Sau, dacă a avut inimă de mamă, a avut inima acelei mame prin care a trecut sabie (Luca 2, 35). Dar despre această inimă, liderii ortodocși se străduiesc ca nimeni să nu afle vreodată. Pentru că este o inimă care le zdrobește lor capul.
O inimă goală de har se preface că nu vede păcatele copiilor ei. Inima plină de har dezvăluie crucea.
Dar pentru că poporul are o inimă necurată, el vrea o inimă goală de har în care-și poate adăposti păcatul. Poporul vrea inima măicuței care nu-l lasă „să piară pe cale, căci noi suntem fiii lacrimilor tale”, refren repetat în bisericile ortodoxe din România pînă cînd este distrusă și ultima fărîmă de bărbăție duhovnicească.
Pentru că asta „place la lume”, asta va plăcea și în BOR, care nici nu vrea altceva decît să placă lumii. Le place tuturor „măicuțelor sfinte” printre care sunt puține cele care nu au măcar un avort. Inimi de mame care se roagă pentru fiii și fiicele pe care le-au împiedicat să se roage din iubire de mamă, ca nu cumva copiii lor să dea peste cruce și să le meargă rău în viață.
BOR are inimă de mamă și plînge pentru copiii lacrimilor ei, pe care i-a lăsat să se turcească doar ca să se bucure și ei de viață.