Drumul este o legătură de tip aparte. Este legătura dintre om și casa lui. Contrar convingerii cretinului modern, drumul nu este o legătură între oameni sau între oameni și locuri. Drumul îi leagă doar pe oamenii care au o casă. Alienatul modern vrea autostrăzi din simplul motiv că dorește un loc mai confortabil de-a lungul căruia să-și trăiască viața.
Doar oamenii care au o casă pot comunica. Și vagabonzii comunică între ei, dar conținutul comunicării dintre ei este legat de casa pe care au avut-o, pe care au pierdut-o sau pe care ar fi putut s-o aibă. În acest sens, vagabondul este mai normal decît spurcăciunea ortodoxă pentru care omul – și implicit creștinismul – trebuie eliberați de condiția locului. Drumul nu este un mijloc de comunicație decît în măsura în care omul mai are o casă.
Doar în măsura în care omul are o casă, adică un loc al lui, comunicarea mai este posibilă. Doar în măsura în care omul are o casă, adică un loc al lui, există drumuri.
Datorită drumului poți pleca de-acasă. Dar drumul depinde de casă, nu casa de drum. Dacă omul nu ar avea un acasă al lui, nu ar exista nici drumuri. Europeanul care se plînge de invazia barbară este mai barbar, mai sălbatic decît emigrantul african sau asiatic. Omul occidental se teme pentru securitatea și confortul autostrăzii, nu pentru securitatea și confortul căminului.
Drumul asfaltat nu este drum, ci iluzia drumului. Nu este o legătură, ci un nod. Întrucît împiedică întîlnirea cu pămîntul, drumul asfaltat împiedică accesul la drumul propriu-zis.